„Iată acum os din oasele mele şi carne din carnea mea; aceasta se va chema femeie”

Cuvinte duhovnicești

„Iată acum os din oasele mele şi carne din carnea mea; aceasta se va chema femeie”

Înainte de neascultare, Adam avea har proorocesc, că le vedea pe toate cu ochi duhovniceşti.

„Şi a zis Adam: Iată acum os din oasele mele şi carne din carnea mea; aceasta se va chema femeie, pentru că din bărbatul său s-a luat. Pentru aceea va lăsa omul pre tatăl său şi pre mama sa şi se va lipi de femeia sa, şi vor fi amândoi un trup. (Facere 2, 23-24)

Aici Adam numeşte pe prima femeie, tot aşa cum numise mai înainte animalele, şi arată totodată că este de o fire cu el, din pricina obârşiei ei nemijlocite din trupul lui, arătând şi aşezământul căsătoriei, căci întru proorocie a văzut mai dinainte că unirea căsniciei va fi trebuitoare din pricina căderii.

Tâlcuind acest loc, Sfântul Efrem scrie:

„«Iată acum»: adică cea care a venit la mine după animale nu este asemenea lor; că ele din pământ s-au ivit, dar ea este «os din oasele mele şi carne din carnea mea». Adam a zis aceasta fie în chip prorocesc, fie, cum am spus mai înainte, după vedenia avută în somn. Şi precum în acea zi toate animalele şi-au primit nume de la Adam după felul lor, tot aşa şi osul făcut femeie l-a numit nu cu numele ei deosebit, Eva, ci cu numele de femeie, numirea întregului fel.”

Despre acelaşi loc, Sfântul Ioan Gură de Aur zice:

„Cum i-a venit în minte lui Adam să rostească aceste cuvinte? De unde ştia viitorul? De unde ştia că are să se înmulţească neamul omenesc? De unde ştia că au să trăiască împreună bărbatul şi femeia? Că numai după călcarea poruncii a trăit bărbatul cu femeia; până atunci trăiau în Rai ca îngerii; nu erau aprinşi de poftă, nu erau luptaţi de alte patimi, nu erau supuşi nevoilor firii, ci au fost făcuţi cu totul nestricăcioşi şi nemuritori, că nici de îmbrăcăminte nu aveau nevoie. [...] Spune-mi, de unde i-a venit lui Adam în minte să rostească aceste cuvinte? Oare toate acestea nu ne arată că înainte de neascultare Adam avea har proorocesc, că le vedea pe toate cu ochi duhovniceşti?”

Iată, dar, că Adam nu era doar un mare înţelept - un mare văzător al realităţii lumii, căruia i s-a dat iscusinţa de a numi animalele; era şi un prooroc care vedea viitorul.

(Ieromonah Serafim Rose, Cartea facerii, crearea lumii noi și întâiul om: perspectiva creștin-ortodoxă, traducere din limba engleză de Constantin Făgețan, Ed. a 2-a, rev., Editura Sophia, București, 2011, pp. 120-121)

Citește despre: