Mântuirea noastră depinde de credința și nădejdea în mila lui Dumnezeu, de lăsarea noastră și a tuturor în voia Lui cea sfântă.

Fără mustrare de sine, smerenie, răbdare și dragoste, este cu neputință a ne mântui; cu aceste mijloace, și luptele se ușurează, și cursele vrăjmașului se nimicesc. (Sfântul Macarie)

Pretutindeni este cu putință să vă mântuiți, numai să nu-L părăsiți pe Mântuitorul. Agățați-vă de cămașa lui Hristos și El nu vă va lăsa. (Sfântul Varsanufie)

Cât de mult trebuie să asudăm, câte osteneli trebuie să săvârșim și câte lipsuri, boli, necazuri și suspine trebuie să îndurăm pentru dobândirea veșnicei odihne în Ceruri! Iar noi credem că trândăvind, adică șezând pe pat moale, după o viață luxoasă, vom și intra în Împărăția Cerurilor! (Sfântul Antonie)

Fii atentă la mântuirea ta atât timp cât este ziuă; adică trebuie prin toate mijloacele să te silești spre toată fapta cea bună și repet: trebuie să te silești, căci cei ce se silesc dobândesc Împărăția Cerurilor. (Sfântul Iosif)

Fiecare dintre noi trebuie să aibă mai multă grijă de el însuși, de sufletul său și de propriul folos sufletesc, pentru că, după cuvântul Apostolului, fiecare dintre noi va da răspuns pentru sine înaintea lui Dumnezeu. Iar confuzia noastră tocmai de aici provine, din faptul că tot mai mult suntem aplecați spre învățarea celorlalți și ne străduim nu numai să-i convingem de ideile noastre, dar și să le demonstrăm prin diferite argumente și să-i facem să-și schimbe convingerile lor.

(Ne vorbesc Stareții de la Optina, Editura Egumenița, 2007, pp. 223-224)