"Postim ca să simțim foame și foamea să devină rugăciune și, prin ea, dragoste pentru Cuvântul întrupat." (Maica Siluana Vlad)
Rugăciunea, dacă nu o lași, nu te lasă. Sporește. Numai să nu o neglijăm. (Părintele Efrem Katunakiotul)
Departe de Dumnezeu există numai tulburare, dușmănie, moarte. Aproape de Dumnezeu exista Raiul plăsmuit pentru noi și ușa de intrare în el este pocăința. (Gheronda Simon Arvanitis)
Ce se întâmplă cu sufletele celor care mor de Covid-19 și sunt incinerați?
Părinte, la spovedanie este bine să dezvălui slăbiciunile celor din familie și neputințele lor – pentru ca duhovnicul meu să înțeleagă mai bine problemele mele – sau se...
E bine să ne dorim să revină totul la starea de dinainte de coronavirus?
Cum putem scăpa de această epidemie și când vom ieși din ea?
Cum să nu depășesc profilaxia și igiena obsesivă și să ajung la cea obsesivă-compulsivă care este deja un indice al fricii?
Părinte, este păcat să-ți schimbi duhovnicul, fără să ți se dea dezlegare?
Doamne ajută Părinte! Credeți că doi soți care nu se iubesc și nu se înțeleg trebuie totuși să rămână împreună pentru copii? Cum trebuie procedat...
Părintele Petroniu Tănase (1914-2011) a fost membru al mişcării „Rugul Aprins”, stareţ al schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, dar şi unul din marii duhovnici români.
Acolo fiind întrebaţi despre credinţa lui Hristos, şi silindu-i la jertfă idolească, după ce sfinţii nu s-au supus, mai întâi dezbrăcându-i, i-au bătut cu vine; apoi i-au spânzurat şi cu unghii de fier i-au strujit, şi cu făclii aprinse i-au ars.
Însă nu s-au umilit de dânsul acei împietriţi la inimă, ci mai cumplită chinuire i-au făcut, pentru că scoţându-i limba cea de Dumnezeu grăitoare, care izvora râuri de înţelepte învăţături şi îneca credinţele cele eretice, au tăiat-o fără milostivire, vrând astfel ca să pună tăcere gurii celei de Dumnezeu grăitoare.
Muncitorul, umplându-se de frică şi de spaimă şi neştiind ce să mai facă, a poruncit ostaşului să străpungă cu ţepi de fier tot trupul mucenicului, până când îi va ieşi duhul.
Apoi, mergând Lisie în capiştea idolească, a fost dus şi Evghenie mucenicul, care intrând înăuntru şi rugându-se lui Dumnezeu, îndată au căzut idolii şi ca praful s-au sfărâmat.
În închisoare, Bătrânul a scris cu cărbune pe perete un canon al Sfântului Duh, care şi în ziua de azi se citeşte în Biserică: „Aşa cum Israel a fost hrănit cu mană în pustie, la fel, Doamne, umple sufletul meu cu harul Tău prin care să slujesc întotdeauna Sfintei Treimi...”.
El a lovit chipul Maicii Domnului în obraz cu un cuțit. Din rana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a izvorât îndată sânge, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid.
Această icoană a Maicii Domnului este o frescă din secolul al XIV-lea care s-a aflat pe zidul exterior al bisericii mari a mânăstirii Vatopedi. După săvârşirea minunii din 21 ianuarie 807, când a salvat obştea şi mănăstirea de la pieire, icoana a fost strămutată în stânga katholikonului, într-un paraclis închinat Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Sfânta Agnia și-a adus viața sa fragedă ca mărturie și jertfă supremă pentru Hristos, ca un miel nepătat oferit în dar lui Dumnezeu.
