"Postim ca să simțim foame și foamea să devină rugăciune și, prin ea, dragoste pentru Cuvântul întrupat." (Maica Siluana Vlad)
Rugăciunea, dacă nu o lași, nu te lasă. Sporește. Numai să nu o neglijăm. (Părintele Efrem Katunakiotul)
Departe de Dumnezeu există numai tulburare, dușmănie, moarte. Aproape de Dumnezeu exista Raiul plăsmuit pentru noi și ușa de intrare în el este pocăința. (Gheronda Simon Arvanitis)
Ce se întâmplă cu sufletele celor care mor de Covid-19 și sunt incinerați?
Părinte, la spovedanie este bine să dezvălui slăbiciunile celor din familie și neputințele lor – pentru ca duhovnicul meu să înțeleagă mai bine problemele mele – sau se...
E bine să ne dorim să revină totul la starea de dinainte de coronavirus?
Cum putem scăpa de această epidemie și când vom ieși din ea?
Cum să nu depășesc profilaxia și igiena obsesivă și să ajung la cea obsesivă-compulsivă care este deja un indice al fricii?
Părinte, este păcat să-ți schimbi duhovnicul, fără să ți se dea dezlegare?
Doamne ajută Părinte! Credeți că doi soți care nu se iubesc și nu se înțeleg trebuie totuși să rămână împreună pentru copii? Cum trebuie procedat...
Stareţul Dionisie a fost unul dintre cei mai experimentaţi părinţi duhovniceşti din Sfântul Munte, deopotrivă pentru monahii români, greci sau de alte neamuri, dar şi pentru miile de pelerini din întreaga lume, care au căutat să găsească la Colciu linişte sufletească şi sfat duhovnicesc...
Sfântul Amfilohie a rămas în amintirea oamenilor prin marea sa dragoste și jertfire de sine pentru poporul lui Dumnezeu aflat în suferințe. În ciuda bolii și a slăbiciunii, el îi primea cu bucurie pe credincioși.
Le-au aruncat în foc și, rugându-se, și-au dat sufletele în mâinile Domnului lor, iar acel mare foc arzând, nu numai că nu s-a atins de trupurile acelor sfinte fecioare, dar nici de hainele lor și nici urmă nu era pe dânsele de arderea focului, spre arătarea necredincioșilor că nu au murit de arderea focului, ci cu rugăciune și-au cerut de la Dumnezeu acel sfârșit fericit.
Zicând aceasta şi lui Dumnezeu dând mulţumire s-a culcat pe pământ şi şi-a dat duhul său Domnului.
Şi le-au aruncat în foc şi, rugându-se, şi-au dat sufletele în mâinile Domnului lor, iar acel mare foc arzând, nu numai că nu s-a atins de trupurile acelor sfinte fecioare, dar nici de hainele lor şi nici urmă nu era pe dânsele de arderea focului, spre arătarea necredincioşilor că nu au murit de arderea focului, ci cu rugăciune şi-au cerut de la Dumnezeu acel sfârşit fericit.
În timp ce preotul a săvârșit Sfântul Maslu, bolnavul s-a rugat fierbite inaintea icoanei Maicii Domnului pentru însănătoșirea sa. În mod minunat, la finalul slujbei, creștinul era vindecat.
În anul 1662, din icoana Maicii Domnului au curs lacrimi timp de opt zile (16-24 aprilie). În același an, tătarii au atacat și devastat Cernigovul. La miezul nopții au atacat Mănăstirea Sfânta Treime, intrând în biserică au răsturnat toate icoanele și au luat toate podoabele, dar icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a rămas neatinsă.
