Educaţia copiilor începe încă din clipa conceperii lor. Fătul, în pântecele mamei, înţelege şi simte totul. Da, aude şi vede cu ochii mamei lui. El percepe mişcările şi senzaţiile acesteia, chiar dacă mintea lui nu este încă bine dezvoltată. Dacă chipul mamei este umbrit, şi copilul este întunecat. Dacă mama se enervează, şi el se enervează. Tot ce simte mama – mâhniri, durere, teamă, nelinişte – copilul trăieşte şi el. Dacă mama nu vrea acest făt, dacă nu-l iubeşte, el simte aceasta, creându-se răni în sufleţelul lui, răni care îl vor însoţi toată viaţa. Și se întâmplă contrariul dacă mama are sentimente de sfinţenie. Dacă ea are sentimente de bucurie, de pace, de iubire faţă de făt, ea i le transmite pe o cale tainică, în acelaşi chip în care se petrece cu copiii deja născuţi. De aceea mama trebuie să se roage mult în timpul sarcinii.

Ceea ce salvează şi face copiii buni este viaţa părinţilor în casă. Părinţii trebuie să se abandoneze iubirii lui Dumnezeu. Aceştia trebuie să devină sfinţi, alături de copiii lor, prin blândeţea, răbdarea, iubirea lor. Bucuria pe care o vor dobândi din acestea, sfinţenia care se va pogorî peste ei vor face să izvorască harul peste copiii lor. În general, părinţii sunt cei care sunt răspunzători de reaua purtare a copiilor. Nici sfaturile, nici disciplina, nici severitatea nu-i pot salva. Dacă părinţii nu fac nici un efort de sfinţire, dacă nu luptă, comit greşeli mari şi transmit copiilor răul care este în ei. Dacă părinţii nu duc o viaţă de sfinţenie, dacă nu vorbesc cu dragoste, răul îi face pe aceştia să pătimească prin reacţia copiilor lor. Iubire, armonie a inimilor, buna înţelegere între părinţi – iată tot ce trebuie pentru copii. Întru aceasta este deplina siguranţă, deplina ordine.

Numai în sânul familiei se află mare parte din responsabilitatea care se referă la starea duhovnicească a fiinţei umane. Părinţilor, rugaţi-vă în tăcere, ridicându-vă braţele spre Hristos şi îmbrăţişaţi-vă copiii într-un chip mistic (tainic). Iar dacă săvârşesc fapte de indisciplină, luaţi anumite măsuri pedagogice, dar nu faceţi presiuni asupra lor. Mai degrabă rugaţi-vă.