„Începătura înţelepciunii este frica Domnului” (Ps. 110, 9), aşa cum a cântat psalmistul înţelepţit de Dumnezeu, fiul lui Iesei. Să consideri frică de Dumnezeu, suflete, împlinirea cu sârguinţă a poruncilor dumnezeieşti iar acea frică ce este exprimată în unele cuvinte deşarte, să nu o consideri frică, suflete, şi nici evlavie ci vraja sufletului profanat de vrăjmaşii cei fără de trup din cauza grozavei lui nebunii. Domnul a spus: „Şi tot cel ce aude cuvintele Mele acestea şi nu le face pe ele, asemăna-se-va bărbatului nebun care şi-a zidit casa sa pe nisip” (Mt. 7, 26).

(Sfântul Maxim Grecul, Viaţa şi cuvinte de folos, Traducere de Florentina Cristea, Editura Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 49)