Aşa cum snopii de bucurie se adună în urma celor care seceră cu osteneală şi sudoare, tot astfel bucuria urmează relei-pătimiri, pe care am su­ferit-o pentru dragostea lui Dumnezeu. Pâinea care se câştigă cu sudoare este dulce pentru ţăran, tot astfel şi ostenelile care sunt răbdate pentru virtute se fac şi ele dulci în inima care L-a cunoscut pe Hristos. Să rabzi cu mulţumire înjosirea şi umilirea, ca să ai îndrăznire la Dumnezeu. Omul care rabdă de bună voie cuvinte grele şi înjositoare, fără ca mai înainte să-l fi vătămat pe cel care îl ocărăşte, aşază cunună de spini pe capul său. Unul ca acesta este fericit, deoarece la Judecata viitoare va fi răsplătit cu cununa nestricăciunii.

Să nu-l lauzi pe cel care pătimeşte tru­peşte, dar care are simţurile slăbănogite. Aici înţeleg auzul, limba neînfrânată şi ochii iubitori de păcat.

(Sfântul Isaac Sirul cel de Dumnezeu insuflat, Despre ispite, întristări, dureri și răbdare, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, revizuită, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 26)