Rugăciunile noaste nu sunt ascultate, pentru că nu suntem vrednici (...). Vrednici se fac cei ce doresc fierbinte să devină ai lui Hristos, cei ce se predau voii lui Dumnezeu. Să nu ai nici o voie, acesta este lucrul de mare preţ, aceasta este totul. Robul nu are nici o voie. La a nu avea nici o voie se poate ajunge în chip lin: prin iubirea lui Hristos şi păzirea poruncilor Lui. (...) Atunci când Dumnezeu nu ne dă un lucru pe care îl cerem cu stăruinţă, înseamnă că are El raţiunea Lui. Are şi Dumnezeu „tainele” Lui. De vreme ce credem în buna Lui pronie, de vreme ce credem că El cunoaşte toate ale vieţii noastre şi voieşte totdeauna binele, de ce să nu arătăm încredere? Să ne rugăm simplu şi lin fără patimă şi constrângere.

(Ne vorbeşte Părintele Porfirie, Editura Bunavestire, 2003, pp. 196-197)