Să rabde cu bărbăție boala și bătrânețea și să nu cârtească în suferință, ca să nu-și piardă mântuirea. Apoi, să se roage mereu, să nu-și lipească inima de avere, să fie în pace cu Dumnezeu și împăcați cu toți oamenii, să fie spovediți din copilărie, să primească lunar Sfânta Împărtășanie și să mulțumească Domnului pentru toate, așteptând cu nădejde despărțirea de trup. Cel ce rabdă toate și se roagă Domnului cu lacrimi și smerenie, dobândește sfârșit bun și odihnă veșnică sufletului său.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1993, p. 79)