Trebuie să te spovedeşti numaidecât, nu înseamnă nimic că ai fost la spovedit...

Şi deodată devine palidă: «Ah! Ah!» şi cade în nesimţire. Pe aceştia îi ducem din camera de rugăciune şi îi aşezăm pe o bancă în afara Schitului sau în prima cameră, unde stau cerşetorii. Şi stau uneori în această stare câte o oră, unii se întorc, dar alţii nu se mai întorc la mine. Astăzi o femeie s-a aflat în această stare o oră întreagă şi când a venit am întrebat-o dacă s-a mai întâmplat cu dânsa ceva asemănător şi mai înainte. Ea mi-a răspuns: «Niciodată nu mi s-a mai întâmplat ceva asemănător». Aceasta vine, desigur, de la diavol. Ea şi-a ascuns păcatul, lucru ce este necesar diavolului, deoarece pentru acest păcat de moarte ea trebuia să meargă în iad, dar însuşi păcatul nespovedit lucrează distrugător asupra omului. Aşa că diavolul ţine în mâinile sale capitalul, iar pentru el mai primeşte şi dobândă... Iar prin spovedanie totul se distruge. De aceea diavolul nu vrea să scape jertfa din mâinile sale şi s-a străduit ca prin leşin să împiedice spovedania... Da, de aceea unii nici nu se mai întorc şi pleacă aşa”.

(Sfântul Varsanufie, Starețul Varsanufie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 118)