Astfel, de cap se va împărtăşi cel ce şi–a dobândit credinţa din principii nedemonstrabile, această credinţă îşi are raţiunile privitoare la cunoştinţa de Dumnezeu, cu desăvârşire independente. Din urechi se va împărtăşi cel ce primeşte raţiunile dumnezeieşti cu ştiinţă în chip duhovnicesc şi rămâne din cauza lor supus şi ascultător lui Dumnezeu până la moarte, prin faptă. De piept se va împărtăşi cel ce şi-a umplut inima de înţelesuri duhovniceşti, ca marele evanghelist Ioan. De mâini se împărtăşeşte cel ce nu săvârşeşte cu nepăsare şi neglijenţă niciuna din faptele proorocite, ci toată energia făptuitoare o are grabnică şi încordată spre împletirea legilor dumnezeieşti. Dar cuvântul va cuteza să spună şi ceva mai de seamă: „De părţile de jos ale Cuvântului se împărtăşeşte cu înţelepciune cel ce stă în chip raţional împotriva materiei, şi-şi păzeşte cu totul neîntinate trupul şi sufletul, întipărind în ele fără stricăciune, prin virtuţi, cuvântul devenit trup. De coapse se va împărtăşi cel ce are Cuvântul sălăşluit în partea pasională a sufletului şi taie cu totul mişcarea acestuia ataşată de materie. De fluierele picioarelor şi picioare se împărtăşeşte, se poate zice, cel ce-şi ţine paşii sufletului neclătinaţi în credinţă, virtute şi cunoştinţă.

(Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, pp. 462—463)