Ce înseamnă să faci ascultare?

24 Februarie 2017 Maria Burlă Interviu
 

„‒ Părinte, dă-mi binecuvântare să mă duc în pustie.

‒ Măi, tu nu ești de pustie. Stai în obște.

‒ Părinte, dar eu vreau la pustie, dacă nu, mă duc în lume. 

Și Părintele se gândea: decât să se ducă în lume, mai bine să-l lase. Dar aceea nu era binecuvântare, nu era ascultare. Era ceva forțat”, își amintește Părintele Ciprian de la Mănăstirea „Schimbarea la Față” de pe Muntele Ceahlău.

Preacuvioase Părinte, mai sunt astăzi pustnici pe Ceahlău?

Or mai fi. Părintele Iustin spunea că mai sunt. Dar atenție: diavolul, dacă nu faci cele ale pustiei, nu-ți face nimic. Poți să stai în pustie mult și bine... Sunt atâția rătăciți în pustie, care stau ani și ani. Uite un exemplu: mergea unul la Părintele Iustin și-i spunea:

‒ Părinte, dă-mi binecuvântare să mă duc în pustie.

Dar Părintele îi răspundea:

‒ Măi, tu nu ești de pustie. Stai în obște.

‒ Nu, Părinte. Dă-mi voie să mă duc la pustie.

‒ Măi, tu nu ești de pustie.

‒ Părinte, dar eu vreau la pustie, dacă nu, mă duc în lume.

Și Părintele se gândea: decât să se ducă în lume, mai bine să-l lase: „Du-te, măi, la pustie”. Dar aceea nu era binecuvântare, nu era ascultare. Era ceva forțat.

Odată, niște părinți de la Sihla tot așa, l-au „forțat” pe Părintele Iustin să le dea binecuvântare să vină până aici, dar Părintele le-a spus:

‒ Lasă, măi, că vă duceți mâine.

‒ Nu, Părinte, mergem astăzi, uite, avem mașină.

‒ Măi, lăsați pe mâine.

‒ Nu, Părinte, mergem astăzi.

‒ Bine, măi, mergeți, dar vă întoarceți tot astăzi.

Și i-a plouat pe săracii părinți... Au venit pe ploaie și au plecat tot pe ploaie. „Na, măi, dacă nu faceți ascultare...” A doua zi a fost frumos, cald. Când îți faci voia, nu e cu binecuvântare.

De la același autor

Ultimele din categorie