În ce chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule (Psalmul 41, 1)

Nimic nu e mai greu de purtat decât setea. Nu există bucurie mai mare ca un izvor cu apă curată, atunci când ești însetat.

În pofida valului de necredință sau indiferență care cuprinde lumea, sunt printre noi oameni care nu pot trăi fără Liturghie. Sunt oameni care-și trăiesc viața în suflul rugăciunii Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. Sunt oameni care se raportează continuu la viața sfinților. Liturghia, rugăciunea inimii sau duhul sfinților constituie izvor care-i adapă pe aceștia și, prin ei, inima lumii. Puțin aluat dospește toată frământătura, spune Sfântul Pavel (1 Corinteni 5, 6).

Izvor curat, cu apă lină și adiere odihnitoare este racla cu binecuvântatele moaște ale Sfintei Parascheva. Din zorii zilei până-n fapt de seară, în fiecare zi a anului, un alai cuminte se formează în curtea și în Catedrala Mitropolitană. Câteva mii de persoane fac parte zilnic din alai. În straie cuminți sau nonconformiste, cei în vârstă sau tinerii se îndreaptă spre Cuvioasa. Din evlavie, din interes imediat sau prin cutumă, ei își așteaptă rândul pentru a fi, preț de o clipă, în fața Sfintei. Ce-i grăiesc? Ce-i frământă? Ce așteaptă de la ea? Dumnezeu știe. Fiecare cu durerea sau cu bucuria lui.

Și vine luna octombrie a fiecărui an. Alaiul zilnic crește. Ieșenii vin în număr mai mare să-și cinstească Ocrotitoarea. Se adaugă lor creștinii din satele și orașele Moldovei. Cuvioasa este Sfânta lor: vor să-i dovedească atașamentul și închinarea. Cu patru-cinci zile înainte de ziua ei de prăznuire își fac apariția câteva mii de bucureșteni. Vin la miezul nopții, zăbovesc la rând până în zori și se întorc acasă. Sfânta i-a primit, i-a binecuvântat, le-a grăit cuvântul tainic pentru suflet. Anul viitor vor veni din nou. Nu poate fi altfel. Izvorul e curat, apa e vie, iar ei sunt însetați. Celor din Moldova și București li se alătură, pe zi ce trece, tot mai mulți pelerini din întreaga țară. Iașul se transformă într-un sanctuar unde bate inima Țării. Alaiul se mărește până la a fi greu de gestionat. Așteptarea presupune cinci, apoi zece, apoi douăzeci, uneori chiar treizeci de ore sau mai mult.

Din afara fenomenului nu se înțelege ce se întâmplă. Cu rare și frumoase excepții, mass-media caută situații de conflict, exploatează greșeli organizatorice, inventează sau exagerează. Sutele de mii de pelerini știu însă realitatea. Au stat la rând, s-au împrietenit, și-au împărtășit gândurile. S-au supărat, poate, de anumite lucruri, dar știu pentru ce au venit. O clipă lângă Sfânta spală toată nemulțumirea. Aprind o lumânare, scriu un pomelnic, lasă un bănuț, cumpără o carte sau o icoană și merg spre casă. Săvârșitu-s-a! Datoria este împlinită, foamea astâmpărată, setea ostoită. Iau putere din puterea lui Hristos prin mijlocirea Sfintei Parascheva și a altor Sfinți ale căror binecuvântate moaște sunt aduse la Iași, spre închinare.

Sfântul Neofit din Cipru întâmpină, anul acesta, pelerinii, alături de Sfânta Parascheva. În general, românii nu-i cunosc viața și nevoințele. Au acum prilejul să-i cinstească sfintele moaște și să-i cunoască viața și gândirea duhovnicească prin cele cinci volume din scrierile sale traduse, cu acest prilej, în românește.

Și așa, din bucuria întâlnirii cu Sfânta Parascheva și cu Sfântul Neofit, pelerinii se pot hrăni și adăpa pentru supraviețuirea lor duhovnicească. Se vor întoarce apoi în tumultul lumii, dar nu se vor întoarce singuri. Chipul luminos al Sfinților Neofit și Parascheva îi va însoți în clipa de cumpănă sau de împlinire. În familie, la locul de muncă sau oriunde viața îi va aduce, au rugăciunea Sfinților drept ocrotire. N-o sesizează, poate, totdeauna. Știu însă că nu sunt singuri. Acest adevăr îi întărește în lupta de fiecare zi. Cad uneori, dar se ridică. De fapt, sunt ridicați, primind putere din rugăciunea Sfinților.

Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Preacuratei Tale Maici, ale Sfinților Parascheva, Neofit și ale tuturor Sfinților, ai grijă de viața noastră! Iartă prea multele și grelele noastre păcate! Dăruiește-ne, Doamne, mila, harul și binecuvântarea Ta, ca să viețuim cu smerenie, răbdare și înțelepciune pe acest pământ și să dobândim Împărăția Ta! Amin.

† TEOFAN
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei