Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre. (Efeseni 5,19)

Apos­tolul nu ne îndeamnă să-i învăţăm pe copii înţelepciunea citindu-le numai istorii din Scriptură, ci şi psalmi; lectura Bibliei e mai grea, cere efort, dar cântând psalmi îţi bucuri şi sufletul şi nici nu oboseşti. (...)

Se ştie că roadele poartă gustul pământului în care cresc. Dacă îngropi sămânţa într-un sol nisipos şi sărat, fructele vor avea gust sărat şi sălciu, dar dacă solul este dulce şi bine-roditor, fructele vor fi dulci şi gustoase. Tot aşa învăţătura este un izvor binefăcător. Învaţă-l pe copilul tău să cânte acei psalmi care sunt plini de înţelepciune. Astfel se va cuminţi şi cel mai bun lucru dintre toate va fi acela că nu se va mai duce să se întâlnească şi să petreacă cu oameni vicleni şi vicioşi, fiindcă în el va lucra puterea acestei cărţi. De aceea spune psalmistul: „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredin­cioşilor” (Psalmi 1, 1) sau: „Nu am şezut în adunarea deşertăciunii şi cu călcătorii de lege nu voi intra” (Psalmi 25, 4) sau: „Defăimat să fie înaintea Lui cel ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte” (Psalmi 14, 4). Învaţă-l pe copilul tău să aibă prieteni numai din cei buni şi vei vedea că multe se vor îmbunătăţi. Învaţă-l să-şi stăpânească stomacul, să-şi controleze mâna, ca să nu ajungă un avar sau un desfrânat, pentru că banii nu valorează nimic, nici slava și nici altele la fel, fără curăţie. Dacă de mic îl înveţi să fie curat şi cuminte, încet-încet îl vei conduce şi spre lucruri mai înalte. 

În psalmi găsim de toate, dar în cântările de laudă nu există nimic pământesc sau omenesc. Dacă copilul tău se obişnuieşte cu psalmii, atunci se va obişnui şi cu cântările duhovniceşti, care sunt şi mai sfinte, pentru că puterile cereşti cântă cântări de laudă, nu psalmi. Se spune în Înţelepciunea fiului lui Sirah: „Nu este frumoasă lauda în gura păcătosului...” şi în Psalmi: „Ochii Mei sunt peste credincioşii pă­mântului, ca să şadă ei împreună cu Mine” (Psalmi 100, 8); şi mai de­parte: „Nu va locui în casa Mea cel mândru” (Psalmi 100, 9) şi, iarăşi: „Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea” (Psalmi 100, 8).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, traducere de Ieromonahul Benedict Aghioritul, Editura Agapis, București, 2007, pp. 32-33)