• Așa cum este cu neputință să nu se gândească la pâine cel înfometat, la fel este cu neputință să nu se gândească la moarte și la judecată cel care se luptă să se mântuiască.
• Așa cum apa șterge scrierile, la fel și lacrima șterge păcatele.
• Așa cum cei care nu au apă șterg în alte feluri scrierile, la fel și sufletele care nu au lacrimi șterg păcatele lor prin tristețe și suspinuri.
• Așa cum gunoiul mult naște numeroși viermi, la fel și multele mâncăruri nasc multe căderi trupești, multe gânduri viclene și multe vise rușinoase.
• Așa cum cel care are picioarele legate nu poate să meargă, la fel nu poate să se înalțe la Cer robul iubirii de arginți.
• Așa cum este cu neputință să pășească mortul, la fel este cu neputință să se mântuiască cel deznădăjduit.
• Cel care săvârșește binele în timp ce n-are credință se aseamănă cu cel care scoate apă și o varsă într-un butoi găurit.
• Așa cum corabia care are un bun căpitan ajunge cu ajutorul lui Dumnezeu nevătămată la țărm, la fel și sufletul care are un bun îndrumător duhovnicesc se înalță cu ușurință la Ceruri, chiar dacă a avut multe păcate.
• Așa cum cel care s-a îmbolnăvit greu nu poate să fie vindecat degrabă, la fel nu este cu putință să fie biruită iute o patimă.
• Așa cum se păgubesc cei care dau aur și primesc înapoi noroi, la fel se păgubesc cei care fără cugetare adâncă arată celorlalți experiențele și stările lor duhovnicești.

(Sfântul Ioan Sinaitul Scărarul)

(Glasul Sfinților Părinți, traducere Preot Victor Mihalache, Editura Egumenița, 2008, pp. 129-130)