Dumnezeu Cuvântul Care S-a făcut Om din iubire pentru oameni şi pentru mântuirea lor este autorul Sfintei Scripturi. De aceea, legătura dintre Sfânta Scriptură ca formă tainică a prezenţei lui Dumnezeu Cuvântul în cuvintele Scripturii şi Sfânta Euharistie ca prezenţă tainică şi sensibilă în pâinea şi vinul care devin Trupul şi Sângele Lui este exprimată în mod deosebit în întreg cultul Bisericii Ortodoxe.

Ceva s-a schimbat: trupul Lui nu mai poate fi oprit de spaţiu, nu mai poate fi un obiect de tortură, nici reţinut de nimeni şi nimic. Nici cu privirea nu mai poate fi reţinut dacă El nu vrea. De aceea, după ce L-au recunoscut ucenicii la Emaus El a dispărut. Prin aceasta vedem că modul existenţei lui Hristos cel răstignit şi înviat din morţi este altul decât cel al oamenilor de pe pământ. El Se arată de mai multe ori pe pământ doar pentru a dovedi că Învierea Sa din morţi a fost reală, nu închipuită.

Învierea lui Iisus Hristos dă sens vieţii creştine, dă sens istoriei omenirii şi universului întreg. Fără Înviere creştinismul ar rămâne o doctrină morală sau socială, istoria ar avea un nonsens pentru că nu are nicio direcţie precisă şi universul ar fi o necropolă rotativă de galaxii în care se învârtesc mii şi milioane de aştri fără nicio direcţie precisă. În Hristos, Cel Care a făcut cerul şi pământul, toate au un sens, şi de aceea el este numit alfa şi omega. Fără Înviere nu există Biserică.

Sursa: basilica.ro

(Fragment din predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, rostită în data de 17 aprilie - a doua zi a Sfintelor Paşti)