Iosif Naniescu şi prietenele sale veşnice: cărţile

Documentar

Iosif Naniescu şi prietenele sale veşnice: cărţile

„Am cumpărat cărţi de când mă ştiu şi am împărţit cărţi de când mă ştiu… cartea este viaţă!”

Pe lângă ctitoriile sale principale, Catedrala Mitropolitană de la Iaşi, mutarea Seminarului Veniamin şi înfiinţarea primei reviste teologice din ţara noastră, Mitropolitul Iosif Naniescu şi-a legat numele de cea mai importantă instituţie de cultură – Academia Română.

Prima donaţie importantă la constituirea fondului de carte al Academiei Române a venit de la Iaşi: 288 de manuscrise, 1008 volume, 25 de hărţi geografice, 41 de stampe, 39 de documente istorice româneşti – dintre care unul aparţinând Sfântului Voievod Ştefan cel Mare, iar altul lui Grigorie Ghica. Toate erau ale bătrânului mitropolit, strânse în secolul al XIX-lea, când cartea abia începuse să apară în tiraje limitate. Doar marile familii boiereşti îşi permiteau să aibă în bibliotecă câteva zeci de cărţi! Iar mitropolitul a donat mai mult de o mie de volume!

Cum a fost strânsă această comoară, el însuşi mărturiseşte în rândurile unei scrisori: „Pe lângă dragostea pentru Casa Domnului, toată râvna şi slăbiciunea mea a fost a cumpăra cărţi şi manuscrise, spre a nu se pierde trecutul nostru istoric. Pentru cărţi şi manuscrise, documente vechi, am dat tot ce am agonisit, chiar şi ultimul ban ce puteau scăpa de la acei cari, în toată ziua, în tot ceasul, în tot locul îmi cereau milă şi ajutor, unii pentru a-şi îndulci mizeria, în care se aflau, iar alţii pentru a-şi potoli foamea. Am cumpărat cărţi de când mă ştiu şi am împărţit cărţi de când mă ştiu… cartea este viaţă!”.