În fața tainelor, oricare ar fi ele, în fața tainelor credinței, fie că sunt cele șapte Sfinte Taine, prin care primim harul lui Dumnezeu, harul înnoitor al lui Dumnezeu, fie că sunt tainele credinței (Întruparea Mântuitorului, Taina Sfintei Treimi, Taina Învierii, Taina Înălțării, Taina Pogorârii Duhului Sfânt), toate rămân mistere, rămân lucruri ascunse, rămân mai presus de noi. În fața tainelor, oricare ar fi ele, avem o singură atitudine cu adevărat ortodoxă: să fim copleșiți de ele, să ne minunăm de Dumnezeu.

Sfântul Isaac Sirul spune că „încă n-a cunoscut pe Dumnezeu cel ce nu se minunează de Dumnezeu”. Cine nu se uimește de Dumnezeu n-a cunoscut pe Dumnezeu. Știe despre Dumnezeu, dar nu s-a întâlnit cu Dumnezeu. Cine se întâlnește cu Dumnezeu, acela rămâne copleșit de măreția Lui.

(Părintele Teofil Părăian, Învierea lui Hristos, înnoirea vieții noastre, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 10-11)