Iubirea desăvârşită de oameni
Când cineva s-a învrednicit să guste iubirea dumnezeiască, acela obişnuieşte să uite din pricina dulceţii ei toate, căci faţă de gustul ei, toate cele văzute i se par demne de dispreţ.
Când cineva s-a învrednicit să guste iubirea dumnezeiască, acela obişnuieşte să uite din pricina dulceţii ei toate, căci, faţă de gustul ei, toate cele văzute i se par demne de dispreţ. Sufletul său se apropie bucuros de luminoasa iubire de oameni fără deosebire, şi nu e niciodată copleşit sau tulburat de slăbiciunile lor, asemenea Apostolilor care în mijlocul tuturor relelor pe care le îndurau de la alţii erau incapabili să-i urască şi nu se săturau să-i iubească; ceea ce au arătat prin fapte când, după toate acestea, au primit chiar şi moartea pentru ca să-i poată regăsi [într-o zi în Cer]. Şi erau aceiaşi oameni care doar cu puţin timp înainte Îl rugaseră pe Hristos să facă să coboare foc din cer peste samarineni, numai pentru că nu-i primiseră în satul lor [Luca 9, 54]. Dar odată ce au primit darul şi au gustat iubirea lui Dumnezeu, au ajuns desăvârşiţi şi în iubirea față de cei ticăloşi: îndurând atâtea rele pentru a-i regăsi [într-o zi în Cer], nu-i mai puteau urî. Vezi, aşadar, că iubirea desăvârşită de oameni nu poate fi dobândită doar păzind poruncile.
(Ilarion Alfeyev, Lumea Duhovnicească a Sfântului Isaac Sirul, traducere din limba engleză de Dragoş Dâscă, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, p. 79)
Prin smerenie, sufletul se eliberează de griji
Dumnezeu nu ne poate mântui fără voia noastră
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro