Acest izvor a apărut în chip minunat la rugăciunile fierbinți ale monahilor de la Horăicioara, care sufereau de lipsa apei. Minunea s-a petrecut în timpul stăreţiei arhimandritului Ermoghen Buhuș (1837-1877).

Tradiția spune că toți călugării s-au zăvorât în bordeie și au ţinut post negru timp de 40 de zile, rugându-se neîncetat. Dumnezeu le-a ajutat, iar în a patruzecea zi primul monah care a ieșit din bordei a văzut-o pe Maica Domnului lovind cu toiagul chiar în locul unde este astăzi izvorul.

Izvorul de la Horăicioara a fost binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti. Astfel, odată cu refacerea bisericii a fost ales al doilea hram al mănăstirii – Izvorul Tămăduirii, pe lângă cel dintru început, Buna Vestire.

În ’95, pe când egumen la Horăicioara era Părintele Naum, o bătrânică şi-a recăpătat vederea după ce a luat apă de la izvor şi şi-a spălat ochii.

În fiecare an, de Izvorul Tămăduirii, la Mănăstirea Horaiţa are loc procesiunea în care icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Izbăvitoarea de secetă” este purtată până la Horăicioara. Credincioşii veniți să se roage şi să participe la procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului urcă şi pentru a lua apă de la izvorul tămăduitor de la Mănăstirea Horăicioara.

(Foto) Procesiunea de Izvorul Tămăduirii de la Mănăstirea Horaiţa către Mănăstirea Horăicioara