Şedeai în tovărăşia unora şi beai. A venit vorba de un om cinstit din oraşul vostru, care nu vă plăcea vouă oameni băuţi. Încins de alcool, ai bătut cu pumnul în masă şi te-ai jurat că o să-l pălmuieşti pe omul cu pricina în stradă, în văzul tuturor. Când te-ai trezit, te-ai căit pentru jurământul făcut. Acum ţi-e ruşine, dar ai jurat. Întrebi dacă e păcat să-ţi calci jurământul.

Ştii povestea cu regele Irod ? La un ospăţ i-a jurat unei dansatoare înaintea oaspeţilor săi că îi va da orice va cere de la el; dansatoarea a cerut capul lui Ioan Botezătorul şi regelui i-a părut rău, dar pentru jurământ şi pentru cei ce şedeau împreuna cu dansul, n-a vrut sa-i lepede cererea. Astfel nefericitul Irod şi-a încărcat sufletul cu uciderea dreptului. Ce bine dacă ar fi avut mai multă frică de Dumnezeu decât ruşine faţă de tovarăşii săi la beţie! N-ar fi rămas sub blestem pentru toţi vecii.

Iar Hristos ne învaţă că trebuie să avem frică de Dumnezeu mai mult decât ruşine de oameni (Lc. 18, 2), fiindcă cine nu are frică de Dumnezeu, ci doar ruşine de oameni, va ajunge să se ruşineze din pricina oamenilor şi de Dumnezeul său. Şi înfricoşătoare soartă a fost prezisă celor ce se ruşinează de Dumnezeu în acest neam păcătos şi preacurvar. În viaţă sunt deseori clipe când omul trebuie să aleagă între frica de Dumnezeu şi ruşinea de oameni. Într-o astfel de clipă eşti şi tu acum. Alege, acum şi totdeauna, frica de Dumnezeu, şi nu vei păcătui. Oamenii te vor batjocori, dar vei fi drept înaintea lui Dumnezeu. ”Dar jurământul?“ Mărturiseşte preotului nechibzuitul tău jurământ şi primeşte epitimie, iar pe viitor fereşte-te de cei ce nu îţi sunt tovarăşi în frica de Dumnezeu şi de legea lui Dumnezeu. Pace ţie şi mângâiere de la Dumnezeu.

 

(Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi vol. 2, Editura Sophia, București, 2008, pp. 93-94)