laudă

Bărbații vor să fie iubiți și apreciați pentru ceea ce sunt

Pentru bărbat, lauda din gura femeii iubite, recunoştinţa pentru ceea ce a făcut el pentru ea (chiar dacă-i vorba de ceva mărunt) sunt mai presus de orice premii şi recompense ‒ şi o femeie înţeleaptă ştie prea bine acest lucru. E foarte important ca el să simtă că este iubit nu pentru un lucru anume, ci aşa cum este, pentru el însuşi: bărbatul este în stare de multe pentru asta.

Maica Domnului, cinstită în slujba Utreniei

Preotul sau diaconul ne cheamă pe toți să preamărim într-un glas pe Sfânta Fecioară și Născătoare de Dumnezeu, Maria, pe ceea ce în pântecele său, fără de prihană, L-a întrupat pe Răscumpărătorul și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, rostind cuvintele: „Pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Luminii, cu cântări cinstindu-o să o mărim!”.

Cinci motive să nu spui în exces „foarte bine”

Probabil că se ştie deja despre importanţa iubirii necondiţionate cu care e nevoie să ne creştem copiii. În articolul său, „Five Reasons to Stop Saying Good Job!”, un speaker pe teme de educaţie, comportament şi parenting din America, Alfie Kohn, autor a douăsprezece cărţi pe aceste teme, arată cum să nu cădem în capcana iubirii condiţionate faţă de copii.

Să aducem neîncetat laudă Domnului!

Cu dragoste am cugetat zi de zi la cuvântul Tău! Învrednicește-mă să strig împreună cu Drepții și această slavoslovie: laudă Celui ce m-a miluit, slavă Celui ce m-a iertat!

Ce este slujba Utreniei?

Utrenia este slujba în care credincioșii înalță, îndată după trezirea din somn, primele gânduri către Dumnezeu, aducându-I mulțumire pentru odihna cu pace din noaptea trecută și cerându-I ajutorul pentru trăirea creștinească a zilei care începe.

Toate nevoințele să se facă pentru dragostea lui Hristos

Când spui rugăciunea, nu te gândești la nimic, nu primești niciun gând, nici rău, nici bun, nici să te smerești cu gânduri chipurile bune sau mintea ta să umble chipurile la tot felul de întâmplări de suflet folositoare. Numai să te rogi și să simți cuvintele rugăciunii.

Viața cu totul tainică a monahului

Monahul intră într-o viață înstrăinată, cu totul tainică, ce nu se exprimă în cuvinte, fiindcă Îl ascunde pe Dumnezeu. Intrând monahul în mănăstire, devine locaș al lui Hristos și Hristos, al dumnezeirii. Dumnezeirea s-a pogorât într-atât, încât Cel cu totul necuprins a fost cuprins în pântecele Fecioarei. Același lucru se întâmplă și când se duce cineva la mănăstire: Se pregătește să cuprindă în el însuși necuprinsul.

Doxologia – una dintre cele mai vechi cântări ale Bisericii

În trecut, Doxologia a fost întrebuințată în serviciul divin public zilnic în forma sa originară și cea mai simplă, de imn al îngerilor, adică așa cum o găsim expusă în Evanghelia de la Sfântul Luca (II, 14): „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.

Rugăciunea trebuie să rămână temeiul vieții și al dăinuirii ființelor raționale pentru totdeauna

Pururea pomenitul gheron Iosif a numit rugăciunea „limba veacului ce va să fie”, pe baza experienței și învățăturii sfinților Părinți că deplinătatea harului la fiecare suflet văzător este neîncetata rugăciune. De altminteri, și lucrarea îngerilor în veacurile cele nesfârșite ale slujirii lor către Dumnezeu, ce altceva este afară numai de laudă și slavoslovie, adică rugăciune?

„Toată suflarea” – cântarea ce unește cerul și pământul

Prin comuniunea creată între cele cerești și cele lumești, în duhul slăvirii lui Dumnezeu, cântarea „Toată suflarea” este prin excelență cea care unește cerul și pământul.

Pagini