Lemnul Crucii a fost sfințit pentru totdeauna de prezența pe ea a Ziditorului

Reflecții

Lemnul Crucii a fost sfințit pentru totdeauna de prezența pe ea a Ziditorului

Lemnul sfintei şi de viaţă dătătoarei Cruci este un lemn deja transfigurat. Crucea are o valoare sfinţitoare.

Este adevărat că cinstirea şi rugăciunea noastră se adresează Celui ce este pe Cruce sau Celui care ne-o încredinţează, mai mult decât Crucii însăşi. Cu toate acestea, rostim această rugăciune:

Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, ce S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe Tine, cinstită Crucea Sa, spre izgonirea a tot pizmașul. O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și cu toți sfinții în veci. Amin.

Există un întreg imn acatist închinat sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci.

Dacă urmărim toate aceste slujbe, inclusiv cele de miercuri şi de vineri din fiecare săptămână, cele de pe 1 august şi din 14 septembrie, vedem clar că temeiul acestei personificări a Crucii este prezenţa lui Hristos Însuşi. Nu Crucea este cea care mântuieşte, ci Cel Răstignit. Însă Crucea este plină de puterea izbăvitoare a Mântuitorului, după cum vedem în viaţa marilor sfinţi, precum Sfântul Martin sau Sfântul Patrick care săvârşeau minuni cu semnul Sfintei Cruci.

Desigur, El nu mai este pe Cruce, întrucât a Înviat! Însă lemnul Crucii a fost sfinţit pentru totdeauna de prezenţa pe ea a Ziditorului Care S-a făcut Om. (…)

Prin urmare, a ne adresa Crucii nu este nici infantilism, nici o formă de idolatrie. Dimpotrivă, acest fapt se raportează la o conştiinţă teologică profundă, exprimată prin rugăciunile Bisericii: conştiinţă că Ziditorul este prezent în spatele creaturii Lui; că creatura este zidirea Creatorului; că acest lemn, această cruce sunt lemnul şi Crucea Cuiva, a lui Dumnezeu şi a Cuvântului. Aşa că, să punem majusculă cuvântului Cruce, căci nu este orice fel de cruce, ci ea este semnul proslăvit al prezenţei Cuvântului în lume, prezenţă plină de o imensă iubire şi a marii voinţe de a mântui toţi oamenii şi toate făpturile. Căci toată creatura, toată materia este chemată la mântuire şi la transfigurare. Lemnul sfintei şi de viaţă dătătoarei Cruci este un lemn deja transfigurat. Crucea are o valoare sfinţitoare.