Sfântul Varsanufie învață: „Atâta vreme cât corabia se află pe mare, îndură mânia și furia vânturilor. Însă când ajunge la limanul liniștit și calm, nu se mai teme de primejdii și de vânturi, ci se liniștește. Așa și tu, monahule: atâta timp cât rămâi în lume, să aștepți necazuri și greutăți și revolte ale vânturilor minții. Însă când vei urma viața liniștii absolute, nu mai are de ce să-ți fie teamă de aceste războiri”.

Liniștea desăvârșită este cruce pe care omul e dator să se răstignească pe sine, împreună cu toate patimile. Gândește-te că și Stăpânul nostru Iisus Hristos S-a suit pe Cruce – după ce mai înainte îndurase calomnii și suferințe. Deci, și în ceea ce ne privește, nu e posibil să nădăjduim că vom ajunge la desăvârșire dacă nu vom compătimi cu Hristos.

Cel ce se nevoiește pentru liniștea desăvârșită trebuie să țină minte încontinuu scopul pentru care se ostenește, încât inima lui să nu se întoarcă spre altceva.

(Un serafim printre oameni – Sfântul Serafim de Sarov, traducere din limba greacă Cristian Spătărelu, Editura Egumenița, 2005, pp. 318-319)