Născută pe zidurile Constantinopolului, în vremuri de încercare pentru poporul capitalei bizantine, litia are în cuprinsul său invocarea ajutorului Maicii Domnului şi al sfinţilor. Procesiunea săvârşită la vreme de război sau de boală a fost mutată în spaţiul eclezial al Bisericii. Pornind din Sfântul Altar către pronaos, procesiunea litei aminteşte de călătoria noastră spre Dumnezeu.

Când plecăm în călătorie, este bine să fim însoţiţi de cineva. Aşa e şi în călătoria litiei, când rugăm pe sfinţi să fie împreună călători cu noi. Pe lângă sfinţii Bisericii Universale, cinstiţi de întreaga Ortodoxie, în cadrul cultului liturgic al Bisericii Ortodoxe Române sunt pomeniţi şi sfinţii naţionali. Ectenia, dar şi rugăciunea litiei invocă pe sfinţii români, care au primit o canonizare oficială și care sunt prezenţi în calendarul liturgic. Aceștia sunt „Calinic Cernicanul, Iosif cel Nou, Iorest şi Sava, Antim Ivireanul, Ghelasie şi Leontie, Ioan cel Nou, Ioan Valahul, Oprea, Ioan şi Moise, Constantin Voievod şi fii săi, Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, Grigorie Decapolitul, Nicodim cel Sfinţit, Dimitrie cel Nou, Visarion şi Sofronie, Ioan, Antonie, Daniil, Gherman, Paisie şi Ioan Hozevitul, Teodora de la Sihla şi Cuvioasa Parascheva de la Iaşi”.