Încercăm să reconstituim drumul pe care L-a străbătut Domnul nostru Iisus Hristos, cu crucea în spate, până la „locul Căpățânii”. Intrăm în curtea unei biserici catolice, înălțată pe ruinele cetății Antonia, unde a fost judecat și biciuit Domnul. Biserica se numește „Capela flagelării”. Alături se află o clădire mare, numită „Lithostrotos”, cu săli de meditație și o capelă de rugăciune pentru pelerini. Aici era odinioară locul numit „pardosit cu pietre” – Gavata –, unde Mântuitorul a fost judecat. Aici stătea Pilat să asculte pricinile poporului și vorbea mulțimii. Aici, în fața iudeilor, a strigat guvernatorul: Iată Împăratul vostru!... Iată Omul! Iar mulțimea, înfuriată, într-un glas a răspuns: Ia-L, ia-L, răstignește-L! (Ioan 19, 13-15).

Ne facem loc printre pelerini și încercăm să vedem pe Domnul stând la judecată în fața omului; pe Împăratul cerului și al pământului stând batjocorit înaintea unui guvernator păgân; pe Hristos dezbrăcat și încoronat cu spini stând în fața lui Pilat, îmbrăcat în hlamidă, șezând pe scaun de judecată. Aici toată lumea tace, se roagă în taina inimii sale, cugetă, se mărturisește lui Hristos. Ce mic se simte omul, aici, în fața Fiului Omului! Ranguri, demnități, haine de preț, averi, laude și griji omenești, cu toată trufia veacului, se topesc de smerenia Domnului. Că nicăieri nu S-a smerit Domnul mai mult ca în locul acesta. Ucenicii Lui L-au părăsit; soldații păgâni L-au bătut; mulțimea poporului s-a lepădat de El; iar Pilat, neputincios, s-a spălat pe mâini, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia!

Sufletul meu Te caută pe Tine, Doamne; arată-mi fața Ta lovită de palmele ucigașe ale oamenilor! Arată-mi hlamida roșie cu care Te-au îmbrăcat! Arată-mi cununa de spini de pe frunte cu care Te-au încununat! Arată-mi Trupul Tău însângerat de bătăi și obrazul Tău scuipat de muritori... Ești supărat pe noi, păcătoșii, Doamne! Pentru că Tu ești hulit, iar noi lăudați! Tu ești lovit și noi mângâiați. Tu ești desculț și în haină de ocară îmbrăcat, iar noi cu haine scumpe împodobiți! Tu n-ai „nici chip, nici asemănare”, iar noi suntem frumoși și odihniți! Tu mereu însetat pentru sufletele noastre, iar noi îndestulați de pâine și apă!

Ești supărat pe noi, mult milostive Doamne! Pentru că Tu ești vândut pe arginți pentru noi, iar noi slujim cu plată pentru Tine! Tu, atât de sărac pentru noi, iar noi bogați; Tu ai întemeiat Biserica prin jertfă de bună voie pe Golgota; iar noi, nici cruce pe umeri nu avem, nici hlamidă de ocară, nici cunună de spini nu purtăm. Noi nici palme, nici scuipări pentru numele Tău nu răbdăm, nici lipsă, nici arșiță, nici frig și nici foame pentru Evanghelie nu suferim. Ba încă lupi răpitori au intrat în turma Ta, dormind noi!

Întărește-ne, Doamne, cu Duhul Tău cel Sfânt să avem cuvânt, să avem îndrăzneală, să avem curaj, să ne ducem crucea cu credință, să mergem pe urmele pașilor Tăi! Să urcăm alături de Tine, să ne răstignim împreună cu Tine, să suferim toate pentru numele Tău, să ne dăm viața pentru Sfânta Evanghelie și pentru turmă și să slujim cu jertfă Biserica Ta. Alungă de la noi frica, uitarea, lenea, îndoiala, egoismul și duhul iubirii de cele pământești, ca să putem urca ușori pe Golgota mântuirii!

Ne închinăm peste tot cu mare credință și cu lacrimi de bucurie, mulțumind Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem pe aceste locuri sfinte. Apoi sărutăm Crucea Domnului, ne rugăm pentru frații noștri de departe și pornim pe drumul Crucii spre Golgota și Sfântul Mormânt.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 48-50)