lumină

Iubirea – viață sobornicească prin excelență

Spun crucea iubirii, pentru că iubirea, oricât de fragilă, a făpturii, exprimă o însoțire cu iubirea dumnezeiască ce a chemat‐o la viață. Și o pogorâre împreună cu aceasta în iadul suferinței, al memoriilor și moștenirilor pătimașe, pentru a transfigura toată firea.

„Iubirea este lumină. Iubirea oarbă nu este lumină”

Cei îndrumați se simțeau mai înclinați spre îndrumătorii în care vedeau un deosebit belșug de înțelegere duhovnicească și de alte harisme duhovnicești, ziditoare și mântuitoare. Îndrumătorii îi îndrăgeau mai mult pe acei fii duhovnicești în care vedeau o deosebită sârguință către virtute și o deosebită lucrare a bunăvoinței dumnezeiești.

Orbirea sufletească, mai primejdioasă decât cea trupească

Dacă orbul trupesc nu vede soarele cel fizic, lumina lui, orbul sufletesc nu-L vede pe Soarele dreptății și Părintele luminilor, cu strălucirea harului Său.

Dacă eu nu Te văd ca lumină, înseamnă că eu sunt în întuneric

La ochii sufletului fiind orbit, la Tine Hristoase vin, ca și orbul cel din naștere cu pocăință strigând către Tine: „Tu, celor din întuneric ești Lumina cea prealuminoasă!”.

Smerenia, o virtute ce stă ascunsă

Smerenia curăță inima de mulțimea patimilor, împodobește sufletul cu florile dumnezeieștii virtuți și astfel, treptat, ea naște toate virtuțile, fiind singura care rămâne în umbră, căci aceasta este firea ei – să nu se arate, să nu fie slăvită de oameni.

Lumina de care avem nevoie

Unde strălucește harul lui Hristos, acolo întreaga ființă a omului se schimbă și ajunge într-o așa stare, precum natura în vremea primăverii.

Care este locul icoanei în casă?

A fost un timp când unii dintre creștini țineau icoanele ascunse, după ușă, în vreun colțișor sau chiar în șifoniere sau în valize. A sosit timpul să scoatem icoanele la vedere și să le așezăm unde le este locul.

Ce simbolizează candela?

Candelele de veghe simbolizează mica ofrandă jertfită Domnului Dumnezeu pentru marile binecuvântări primite de la El.

Femeia, Înger pe pământ!

Cine ar putea cu adevărat să cuprindă cu mintea ce a însemnat în cei două mii de ani ziditorul exemplu al femeilor mironosiţe, al mamelor celebre şi al tuturor mamelor din lume?

Lumini din lumina Învierii

Oare nu și inimile noastre au ars de frumusețea cuvintelor Sfintei Evanghelii? Nu ne-a cuprins și pe noi dorul de-a călători în această lume avându-L alături pe Hristos? În nenumărate rânduri am primit pe Hristos euharistic, ospătând din cina mântuirii, precum Luca și Cleopa la Emaus. La fel cum s-a întâmplat cu Toma, s-a strecurat în gândul nostru, poate, inevitabila dilemă: oare să fi fost chiar așa? De aceea, cu fiecare sărbătoare pascală ni se potolesc setea și foamea după Dumnezeu, se ostoiește dorul după Hristos; de fiecare dată, împreună cu Toma strigăm: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”

Pagini