lumină

Ce e viața duhovnicească?

Cum să-I răspundem lui Dumnezeu cu dragoste pentru dragoste, și cum să ne arătăm vrednici de acest dar dumnezeiesc? Pentru aceasta există o mare știință, care se cheamă știința duhovnicească.

Știți de ce trebuie să ne cerem iertare?

Noi toți avem datoria să ne umplem și de iubire și de Duhul Sfânt pentru ca să răspândim în jurul nostru lumina, căldura, frumusețea și roadele care au fost cândva în Rai.

Deschide-ți ochii sufletului și-L vei găsi pe Dumnezeu!

Cei ce se află în prăpăstii sau în fântâni adânci, să iasă afară la suprafața pământului pentru a-l vedea și a se folosi de lumina și de căldura lui.

Lumina și grijile vieții

Suntem invitați a fi ochii luminoși ai unei lumi tot mai ciuruite de tenebroasele unde ale păcatului. Dar pentru a face acest lucru avem nevoie să înțelegem că putem lumina, precum sateliții, doar când ne aflăm în preajma sursei. Iar apropierea de Aceasta necesită o anumită conduită. Și dragoste.

Lumina lumii

În baza calității Sale de părinte, Domnul își iartă fiii. Ne iartă de fiecare dată când greșim. Și ne ia posibilitatea de a ne face singuri dreptate, ori de a ne judeca aproapele, din rațiuni pedagogice. Căci de-ar fi după noi, de câte ori nu l-am ucide pe cel ce ne greșește într-o undă de furie? Și poate că uneori și El e mânios. Dar acționează mereu cu calm, decantând gânduri ce nu-L definesc drept părinte.

„Iubirea este lumină. Iubirea oarbă nu este lumină”

Cei îndrumați se simțeau mai înclinați spre îndrumătorii în care vedeau un deosebit belșug de înțelegere duhovnicească și de alte harisme duhovnicești, ziditoare și mântuitoare. Îndrumătorii îi îndrăgeau mai mult pe acei fii duhovnicești în care vedeau o deosebită sârguință către virtute și o deosebită lucrare a bunăvoinței dumnezeiești.

Orbirea sufletească, mai primejdioasă decât cea trupească

Dacă orbul trupesc nu vede soarele cel fizic, lumina lui, orbul sufletesc nu-L vede pe Soarele dreptății și Părintele luminilor, cu strălucirea harului Său.

Dacă eu nu Te văd ca lumină, înseamnă că eu sunt în întuneric

La ochii sufletului fiind orbit, la Tine Hristoase vin, ca și orbul cel din naștere cu pocăință strigând către Tine: „Tu, celor din întuneric ești Lumina cea prealuminoasă!”.

Smerenia, o virtute ce stă ascunsă

Smerenia curăță inima de mulțimea patimilor, împodobește sufletul cu florile dumnezeieștii virtuți și astfel, treptat, ea naște toate virtuțile, fiind singura care rămâne în umbră, căci aceasta este firea ei – să nu se arate, să nu fie slăvită de oameni.

Lumina de care avem nevoie

Unde strălucește harul lui Hristos, acolo întreaga ființă a omului se schimbă și ajunge într-o așa stare, precum natura în vremea primăverii.

Pagini