lumină

Ce să fac să scap de singurătate?

Sigur că sunteți singuri, de vreme ce ați construit permanent singurătatea. Singurătatea noastră, în general, se naște din complexe.

A sosit ceasul să se restabilească calea întreruptă a omului spre dumnezeire

Dacă pătrundem cu credință și smerenie dincolo de schemele logice, înlăuntrul evenimentului Nașterii dumnezeiești a lui Hristos, atunci vom putea renaște și noi. Și aceasta se întâmplă doar când hotărâm să ne lepădăm de voința noastră, de pâcla și întunericul care ne înconjoară, de egocentrismul nostru.

Frați de Lumină (colind)

Să-L aflu în tine, născut, pe Iisus e cea mai frumoasă colindă.

Lumina nepieritoare a Crăciunului

Cuvântul a devenit Om. Într-o iesle umilă, departe de aroganţa mărginirii în care trăim, uitând mereu darul vieţii veşnice pe care ni L-a hărăzit El. Lumina i-a călăuzit pe magi, i-a îndrumat să ocolească răul. În acea noapte a Miracolului, lumina întregului firmament s-a concentrat în steaua care strălucea „ca o taină mare”, vestind întregii omeniri că domnia morţii a luat sfârşit. Începea o altă eră, o eră a iubirii, a generozităţii, a bucuriei. Dragostea nemărginită a Creatorului s-a smerit luând chip omenesc, pentru ca să cureţe umanitatea de păcatul căreia necugetarea ei îi deschisese drum în mijlocul nostru.

De ce se convertesc oamenii?

Chemarea lui Dumnezeu îi călăuzește pe cei care doresc să se convertească la credință.

De ce să ceară Dumnezeu săracilor costum de nuntă?

Casa luxoasă a gazdei, umplută de toți oropsiții societății, capătă un colorit foarte pestriț, iar gazda se bucură de asta. Însă, un eveniment aparent inexplicabil, prezentat de Evanghelistul Matei, atrage în mod deosebit atenția.

(Video) Părintele Efrem Vatopedinul: Când auzim despre viața unor părinți îmbunătățiți, credința noastră crește

„Fără Hristos, ajungem în impas. Împreună cu Hristos ieșim din impasul în care ne aflăm.”

1. Plecare sau sosire? Cuviosul Porfirie Kafsokalivitul (1906-1991), un pustnic în inima oraşului

În acest documentar, autorul oferă cititorilor o incursiune în modul de gândire și de acțiune propriu Sfântului Porfirie Kafsokalivitul, mai cu seamă în privința unor subiecte problematice ale vremurilor noastre: atitudinea belicoasă faţă de ceilalţi, „pecetluirea” prin folosirea numerelor şi a simbolurilor, dar și fenomenul de „adulare a vieţii duhovnicului”.

Tot ceea ce facem, să facem cu iubire – doar așa putem tinde către adevărata credință

Adevărata religie creştină transformă şi vindecă. Însă aceasta cere smerenia noastră. Adevărata religie este Iubire. Întotdeauna Îl dorim pe Dumnezeu şi căutăm unirea cu El, pentru a vieţui în lumina Lui. Fără de aceasta, religia este o luptă care ne lasă tulburaţi şi slabi. Săvârşim fapte de evlavie, acte de binefacere, batem metanii. Încercăm multe, însă rămânem confuzi, certăreţi sau deprimaţi.

Înțelepciunea lui Dumnezeu nu vine singură, trebuie să o cerem noi în rugăciune și lectură duhovnicească

„Toate sfintele cărți ale Bisericii noastre conțin cuvinte sfinte, pline de dragoste față de Hristos. Să le citești cu bucurie, dragoste și încântare. Când vă dedicați acestei strădanii cu dorință, sufletul vostru se sfințește într-un mod delicat, tainic, fără să vă dați seama.”

Pagini