lumină

Fără sfinți nu poate să trăiască trupul Bisericii, noi cei vii pe pământ

Bâjbâim în întuneric și rămânem în el, citind scrieri teologice sau vieți de sfinți. Acestea, dacă nu sunt urmate de propria noastră schimbare, de propria noastră luminare, nu pot să capete putere și stabilitate, de aceea și sunt uitate. Cum citim istoria și uităm faptele, același lucru se întâmplă și cu acest studiu, trece prin afara noastră. Cu toate acestea schimbări au loc în fiecare zi, fiindcă viața noastră deja este în lumină și trebuie să-L preamărim pe Dumnezeu pentru acest fapt.
Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o. (Ioan 1, 5)

„Schimbarea la față” din inima omului

Schimbarea Lui la față se realizează în orice suflet care are inima ca un „munte înalt”, inima curățită de patimi fiind ca un munte înalt în care apare Domnul Hristos altfel decât L-au văzut cei care n-au avut inima curățită de patimi.

Cine a putut vedea lumina taborică?

Am mai văzut o dată această lumină, mult mai târziu, când eram în închisoare. Dumnezeu mi-a trimis-o spre învăţare, dar inima şi mintea mea n-au putut cuprinde sensul şi am pierdut-o cu totul.

Omul îndumnezeit primește descoperirea Dumnezeului Treimic

În timpul vederii luminii celei necreate, omul îndumnezeit primește Descoperirea Dumnezeului Treimic. 

Dorul de iluminare este dorul de Dumnezeu

Este foarte ușor ca peripeția lui Adam să devină peripeția monahului. Cele mai întristătoare naufragii ale petrecerii monahale provin din însuși dorul. Oamenii care naufragiază de asemenea din pricina feluritelor tendințe „spirituale”, feluritelor curente mistice ale epocii noastre, entuziasmelor tinerești sau viziunilor filosofice, în adâncul sufletului lor ascund aceeași orientare taborică și caută lumina.

Schimbarea la faţă - Taborul îndumnezeirii umane

Învăţătura patristică despre vederea lui Dumnezeu se fundamentează scripturistic pe o serie de texte aparent contradictorii (nn. părute antinomii) ce, pe de o parte neagă vehement posibilitatea oricărei vederi a lui Dumnezeu, inaccesibil şi incompehensibil, iar pe de alta, îndeamnă la căutarea şi vederea Lui. De altfel, teofania taborică este subiectul predilect al patristicii, atunci când este relatată posibilitatea şi complexitatea vederii lui Dumnezeu de către om, deoarece aceasta înseamnă implicit împărtăşirea din prezenţa Sa luminoasă şi izvorâtoare de viaţă, din Hristos – Lumina lumii, Ce Se descoperă necontenit fără a Se epuiza.

Știți de ce trebuie să ne cerem iertare?

Noi toți avem datoria să ne umplem și de iubire și de Duhul Sfânt pentru ca să răspândim în jurul nostru lumina, căldura, frumusețea și roadele care au fost cândva în Rai.

Cunoașterea duhovnicească sau vederea lui Dumnezeu

Aceasta este cunoașterea duhovnicească, pe care au avut-o toți sfinții proroci, apostoli, mucenici și nevoitori, precum și toți sfinții Bisericii. Învățăturile sfinților sunt vlăstarul cunoașterii duhovnicești.

Se luptă îngerul păzitor cu îngerul rău să ne câștige. Știți care biruie?

Se luptă îngerul păzitor cu îngerul rău să ne câștige pe noi. Și știți care biruie? Acela de partea căruia suntem noi, acela biruie!

Pagini