Mai înainte de toate, trebuie să-i păstrăm înţelepţi, pentru că lipsa înţelepciunii îi distruge mai mult decât orice pe tineri. Noi înşine trebuie să facem mari eforturi şi să fim mereu foarte atenţi. Să-i căsătorim imediat ce se apropie vârsta, ca să-şi primească mireasa cu sufletul şi cu trupul curate. Dragostea e aprinsă. Un tânăr înţelept înainte de căsătorie, cu atât mai mult va fi înţelept şi după căsătorie. Dimpotrivă, unul care s-a învăţat desfrânat înainte de a se însura, aşa va fi şi după ce se va fi căsătorit. Spune Scriptura: „Pentru desfrânat toată pâinea este dulce, nu va înceta până la sfârşit” (înţelepciunea lui Sirah 23, 23). De aceea la cununie se pun mirilor cununi pe cap, care sunt simbolul biruinţei. Cununile arată că au rămas nebiruiţi şi că aşa îşi încep viaţa împreună, nebiruiţi de plăcere. Dacă, însă, un tânăr învins de plăcere îşi predă trupul desfrânatelor, de ce mai poartă atunci cunună pe creştet, dacă tot a fost înfrânt?

Aceste lucruri să le spunem copiilor noştri, aşa să-i sfătuim, să-i speriem, să-i ameninţăm, odată aşa, altă dată altfel.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, traducere de Ieromonahul Benedict Aghioritul, Editura Agapis, București, 2007, p. 38)