„Luptați spre a vă însuși fiece gând care vă însuflă și izgoniți fiece gând care vă ucide”
Cum să facem ca firea noastră să se curețe de tot ce este urmă a păcatului strămoșesc? Iată sensul nevoinței noastre. În afara ei nu este mântuire.
Cum să găsim o scăpare în viața noastră zilnică? Cum să ne clădim mântuirea? Fără dumnezeiescul dar al libertății noi nu existăm, însă această libertate ne depășește. Ea ne este de trebuință, însă noi nu putem nici să o înțelegem, nici să o purtăm. Cum să trăim? Nevoința dreptslăvitoare ne dă un răspuns. Prin ea începem a trăi conștienți de mărginirile noastre și în frica lui Dumnezeu.
Spre a nu pierde binecuvântarea ce v-a dat-o Dumnezeu, luptați spre a vă însuși fiece gând care vă însuflă și izgoniți fiece gând care vă ucide.
Cum să facem ca firea noastră să se curețe de tot ce este urmă a păcatului strămoșesc? Iată sensul nevoinței noastre. În afara ei nu este mântuire.
Multe duhuri sunt mai puternice decât noi. Dar dacă suntem cu Hristos vom ajunge să le biruim. Manifestările exterioare ale nevoinței, precum ținerea posturilor, nu sunt de ajuns. Trebuie să renaștem din chiar străfundurile noastre.
(Arhimandritul Sofronie, Din viață și din Duh, Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pp. 32-33)
„Aș vrea ca Maica Domnului să mă țină și pe mine în brațele ei așa cum Îl ține pe Hristos”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro