O oarecare fiică duhovnicească își aduce aminte:

Cu câțiva ani în urmă, în orașul în care locuiam, unei familii i s-a întâmplat ceva ciudat. Soția, în decurs de 4-5 ani, și-a înmormântat soțul și pe cei trei copii ai ei. Pe o fiică a ei a căsătorit-o cu câteva luni înainte de moartea sa.

Deși știam că întrebarea „De ce, Dumnezeule?”, care ieșea din lăuntrul meu, era blasfemie, totuși o bucată de vreme am cultivat-o în mintea mea. Am mărturisit apoi acest gând al meu. Răspunsul Starețului a fost atât de simplu și, în același timp, atât de înțelept:

– Să știi numai un lucru, mi-a spus. Dumnezeu nu greșește niciodată!

(Arhimandritul Epifanie Teodoropulos, Crâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 118)