Pare o copilă. O văd pășind calm, vorbind calm, făcând gesturi care, la o primă vede, nu trădează tulburarea. De fapt, în tot calmul ei regăsesc puterea fantastică de a-și gestiona energia și de a putea să-și ducă zilele. În pace.

Pare o copilă. Are 31 de ani și, alături de fiicele sale de 2 și 9 ani și de sora ei, de 15 ani, a pornit pe drumul refugiului. Nu avea asta în program… E atât de firavă că, atunci când se ghemuiește ca să vorbească la telefon, pare că se frânge.

Spatele i se curbează și fetița cea mică vine se așază pe el, ca pe-o minge. Se lipește complet și rostește cu cel mai senin glas: „Ma-ma!”. O dată, de două ori, de multe ori… Se asigură că mama e lângă ea, că-i bine, că are toată iubirea și pacea din lume. Și, apoi, pleacă din nou la joacă! E o pruncuță blondă și veselă – și face o pereche minunată cu surioara ei cu păr roșcat și frumos, de la care nu-ți poți lua ochii!

Ma-ma! Ce duios sună acest cuvânt și cum unește el limbile, granițele, oamenii!

Mama. Nastia e mamă. Și soră. Și refugiat. Nastia e fiică și soție. Părinții și soțul ei au rămas în Ucraina. De aceea, inima îi e împărțită. Sfâșiată. Și, totuși, Nastia își bandajează inima și merge mai departe. Nu are voie să se oprească. Nu are timp să sângereze. Se îndreaptă spre rudele din Polonia și se roagă neîncetat pentru pace.

Visează la clipa în care se va încheia războiul și se va putea întoarce acasă. Visează la clipa în care se va trezi din coșmarul realității și familia se va reuni. Momentul în care copilele ei își vor strânge din nou tatăl și bunicii în brațe pare atât de departe… Și, totuși, mare e Dumnezeu! 

Vezi interviul video cu Nastia, aici.

* Poți ajuta refugiații donând pentru cazare, masă ori asistență medicală pe fiideajutor.ro!