La evenimentele Cinstitelor Patimi și ale Învierii Domnului o întâlnim adeseori pe Maria Magdalena. Este una dintre femeile mironosițe, cea dintâi căreia i s-a arătat Domnul cel Înviat. Dar femeia aceasta a fost rău interpretată de mulți care au deformat și au vătămat înfricoșător personalitatea ei. Din acest motiv, nu ar fi deloc nepotrivit, cred, sau lipsit de interes să prezint adevăratul chip al Mariei Magdalena, așa cum se dezvăluie el din referințele Noului Testament și din tradiția Bisericii noastre ortodoxe.

Inițial, distorsionarea persoanei Mariei Magdalena a început la vechii ermineuți Latini, care au dat prilej la o adevărată mitologie închipuită și s-a creat astfel în Apus o nesfârșită filologie, care înflorește până astăzi, așa numita Magdalenologie. În perioadele de maximă înflorire a acestor teorii, legendele papistașilor au trecut și în spațiul Ortodoxiei. În epoca noastră, au fost subiecte de romane și de opere cinematografice care au avut o răspândire largă în popor, cu rezultatul că astăzi mulți creștini ortodocși ignoră adevărul despre persoana acestei cuvioase ucenițe a Domnului și leagă pe Maria Magdalena cu niște lucruri nu numai lipsite de orice fundament, ci și blasfematoare și hulitoare.

Cine este în realitate Maria Magdalena? Numele Magdalena arată că Maria provenea din Magdala  (Mt. 15, 39), un sat-orășel din Galileea pe care exegeții îl situează la Nordul Mării Tiberiadei, în zona actuală El Megdil. În mod greșit Latinii, evident influențați de caracterizarea ei ca mironosiță, o identifică pe Maria cu femeia păcătoasă anonimă care s-a pocăit și care este amintită de Evanghelistul Luca (Lc. 7, 37-50) că a miruit pe Iisus. O altă informație scripturistică cu privire la Maria Magdalena, care se păstrează de la Evangheliștii Marcu și Luca, zice că Maria a fost mai întâi demonizată și avea șapte demoni, dar a vindecat-o Iisus și după vindecarea ei se presupune că L-a urmat și L-a slujit. împreună cu celelalte ucenițe ale Lui. Și această informație evanghelică au răstălmăcit-o Latinii care au interpretat cei șapte demoni ca fiind cele șapte păcate de moarte, pe care le socotesc apusenii.

În total în Evanghelii se face referire la Maria de unsprezece ori, dar întotdeauna cu epitetul Magdalena, și întotdeauna este numărată cea dintâi, așa cum dintre ucenici, cel dintâi este numărat Petru. Numai la Ioan 19, 25, nu are primul loc Maria Magdalena, fiindcă acolo este amintită prima Preacurata, Maica Domnului. Mai concret, se face referire la slujirea propovăduirii lui Iisus (Lc. 8, 2), la Cruce (Mt. 27, 56; Mc. 15, 40; In. 19, 25), la îngropare (Mt. 27, 61; Mc. 15, 47), la Înviere (Mt. 28, 1; Mc. 16, 1, 9; Lc. 24, 10; In. 20, 1-8). Evangheliștii Matei și Luca scriu simplu că ea a fost dintre cei dintâi care au văzut pe Iisus Hristos înviat, fără să lămurească dacă era singură sau împreună cu alții, în timp ce Marcu și Ioan notează că Maria singură a văzut cea dintâi pe Domnul înviat. Desigur, Ioan istorisește amănunțit această primă arătare a Domnului.

În afară de aceste elemente pe care ni le furnizează Noul Testament, cunoaștem din tradiția Bisericii, cum se păstrează în imnologia ei, că Maria Magdalena era fecioară „Întâlnindu-Se cu o fecioară, Cel ce a dăruit viața”cântăm în troparul glasului al 6-lea. (Abia dacă este nevoie să amintesc faptul că fecioara aici nu este Preacurata, ci Maria Magdalena). Această informație din tradiția Bisericii coincide exact cu mărturiile din Sfânta Scriptură, fiindcă atât timp cât era demonizată, nu putea fi nici căsătorită, nici desfrânată (altminteri Scriptura ar fi menționat precis), iar din momentul în care a fost vindecată și l-a urmat pe Iisus, este evident că nu s-a căsătorit. În afară de aceasta tradiția se bazează în mod evident și pe o informație istorică inițială și neîntreruptă în afară de Noul Testament. Că era fecioară Maria Magdalena, există tot atâtea mărturii câte sunt și pentru Evanghelistul Ioan.

Cu aceste elemente dovedite din Cuvântul lui Dumnezeu și adeverite de mărturia sfintei Lui Biserici, putem să vedem în Maria Magdalena o uceniță a Domnului matură și înțeleaptă care fiind acoperită cu binefaceri de Marele Învățător, s-a dedicat în slujba lucrării Lui, împreună cu alte femei credincioase, între care Maria deține locul cel dintâi. L-a urmat cu credință pe Domnul în toate fazele vieții Lui și a fost învrednicită cea dintâi să-L întâlnească înviat și să devină pentru Biserica lui Hristos cea dintâi martoră a Învierii.

(Stergios N. Sakkos)