Interviu

„Maica Domnului este mama noastră aici”

Maria Burlă

Pe surorile Eugenia şi Elisabeta, două bătrânele frumoase, le întâlnesc pe drumul dintre castel şi Mănăstirea Miclăușeni. Sora Elisabeta e mică şi firavă, ca un copil. Hainele negre dau strălucire chipului său tăcut şi sfios: „Am rămas văduvă și mi-am zis că dacă atâtea mii de călugări sunt la noi în România, de ce n-aș fi și eu în mănăstire? Cum să stau acasă?”.

Dacă ați compara viața de familie cu viața de aici, unde e mai multă muncă?

Cred că mai multă muncă a fost în familie, să crești copiii, să-i coordonezi pe calea cea dreaptă, până îi vezi la un serviciu. Responsabilitățile sunt mai grele în lume decât aici, pentru că acolo trebuie să plătești impozite, ai grijă de copii, de soț, de pământ, de casă, dar aici, rugăciune, ascultare, ascultare și iarăși ascultare.

E grea ascultarea?

Depinde la ce te pune. Pentru vârsta mea, unele sunt mai dificile. Dar dacă o împlinești, simți o satisfacție și ai o mângâiere de la Maica Domnului. Și când ți-e mai greu în viață sau treci prin ceva insuportabil, să te rogi Maicii Domnului și ea îți va ușura necazul și suferința. Aici n-ai mamă, n-ai tată, n-ai frați, n-ai surori după trup; Maica Domnului este mama noastră aici.