S-a întâmplat demult. Pe atunci aveam vreo zece ani, iar acum am şaptezeci şi patru. Venisem cu întreaga familie la Ozerki. Deşi nu ştiam să înot, m-am dus să mă scald. Am intrat în apă şi, după câţiva paşi, am căzut într-o groapă. Am ajuns imediat la fund; deasupra capului – întuneric beznă; înghiţeam apă, simţeam că pier. Slavă Domnului că m-am rugat Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni, ca să mă salveze!

Acasă păstram iconiţa lui de lemn. Aveam şi alte icoane, însă nu ştiu de ce mi-am amintit anume de aceasta. Şi iată că am auzit ca prin vis cuvintele: „Străduieşte-te din toate puterile să sari în sus”. Am sărit – deasupra capului meu era o femeie. M-a apucat de un deget şi m-a scos afară. Eu am alergat la mama, care plângea. Iconiţa aceasta este întotdeauna cu noi; a supravieţuit şi blocadei.

O. F. R.

(Noi minuni ale Sfântului Nicolae, Traducere din limba rusă de Lucia Ciornea, Editura Sophia, București, 2004, p. 34)