Conform pisaniei de deasupra ușii de intrare în pronaos, Biserica mănăstirii Copou, închinată Sfinților Ierarhi Atanasie și Chiril ai Alexandriei, a fost ctitorită de domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) pe una din moșiile lui, unde a existat anterior o biserică de lemn. Ctitorul a înzestrat-o cu toate cele necesare și a închinat-o apoi Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi”, cu tot cu moșia din jur. Târnosirea bisericii a fost săvârșită de către patriarhul Chiril Lukaris al Constantinopolului la 30 aprilie 1638.

După detronarea lui Vasile Lupu în anul 1653, biserica a fost arsă și dărâmată, fiind reconstruită de mai multe ori în decursul timpului, astfel încât nu se mai recunoaște nimic din stilul arhitectural originar. O pisanie de marmură albă, cu stema țării, aflată pe un perete exterior, menționează că biserica a fost restaurată în anul 1702 de domnitorul Constantin Duca.

Ctitorul a înzestrat mănăstirea cu o moșie a cărei întindere este astăzi greu de precizat. Ulterior, domnitorul Nicolae Mavrocordat a extins terenurile mănăstirii, dându-i în stăpânire „pomeți, paragini de vii, locuri de grădini și pădure”, teren ce se întindea pe valea râului Cacaina (Șorogari). În anul 1809, Serafim, egumenul Mănăstirii „Trei Ierarhi”, a restaurat biserica, așezând o a treia pisanie. În anul 1850 s-a realizat prima pictură a lăcașului.

Biserica este zidită din piatră și cărămidă, tencuită în exterior și fără alte decorații. Are un plan simplu, dreptunghiular, doar altarul având o formă semicirculară. Pridvorul a fost adăugat ulterior și cu acest prilej s-a zidit intrarea inițială, prin partea de nord, rămânând deschisă doar intrarea nouă, prin partea de vest a pridvorului. Are o singură turlă scundă, pătrată, deasupra pronaosului. Acoperișul este simplu, în două ape, doar turla având o acoperire ușor rotunjită.

În decembrie 1863, ca urmare a Legii secularizării averilor mănăstirești, mănăstirea a fost desființată, biserica fiind folosită în continuare ca biserică parohială. Cutremurul din 1940 a afectat grav biserica, la fel și războiul care a urmat. În 1959 s-au făcut din nou reparații. După anul 1960, lăcașul a fost inclus în perimetrul Grădinii Botanice din Iași. Între anii 1983-1986 s-au efectuat ample lucrări de restaurare, consolidare și împodobire cu frescă, realizată de pictorii Vasile și Violeta Carp.

După aproape 150 de ani de la desființare, la 29 aprilie 2001, Părintele Patriarh Daniel, în vremea slujirii ca mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a reactivat Mănăstirea din Copou ca mănăstire de maici. Egumenă a fost numită maica Maria Magdalena (rasoforă Teodora) Vrânceanu. Tot atunci, mănăstirea a primit și al doilea hram: Duminica Mironosițelor.

În anii următori, fosta casă parohială a fost extinsă pentru a deveni corp de chilii pentru maici și o nouă clădire a fost ridicată pentru a găzdui atelierul de broderie și arhondaricul.

În Mănăstirea Copou rugăciunea se împletește cu munca, maicile trudind în atelierele de broderie, croitorie și iconografie. Maicile mai sunt cunoscute și pentru realizarea unor copii de broderii medievale celebre din patrimoniul mănăstirilor românești, cum ar fi Epitaful de la Cozia sau steagul de luptă al Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, precum și pentru acoperăminte pentru moaștele unor sfinți canonizați recent.

Date de contact

📍Adresă: Str. Podgoriilor, nr.1, cod 700491, Iaşi
📞Telefon: (+4) 0232 277376
🌐Site: copou.mmb.ro
📧E-mail: copou@mmb.ro manastirea.copou@gmail.com