Înființată în anul 1992, pe platoul Muntelui Ceahlău, Mănăstirea „Schimbarea la Față” și „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” continuă astăzi tradiția viețuirii monahale smerite începute aici, în Sihăstria Ceahlăului, cu secole în urmă, cinstind la fiecare rugăciune memoria sihaștrilor care au sfințit acest munte.

În pridvorul bisericii de lemn, deasupra ușii de intrare în pronaos, se află pisania, scrisă în marmură: „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu lucrarea Sfântului Duh, s-a ridicat această sfântă biserică cu hramul Schimbarea la Față și Binecredinciosul Ștefan cel Mare și Sfânt, în memoria sihaștrilor călugări și călugărițe care s-au nevoit în aceste părți de-a lungul vremurilor, coborând prin rugăciune cerul pe pământul Moldovei și înălțând sufletele oamenilor în Împărăția lui Dumnezeu”.

Fiecare lucru își are ostenitorii lui

Pe toți ctitorii, binefăcătorii și ostenitorii acestei sfinte mănăstiri îi știe și îi pomenește Bunul Dumnezeu, dar și părinții de aici, la fiecare rugăciune. Materialele de construcții, în marea lor majoritate, au fost aduse cu elicopterele Armatei Române. Nu trebuie însă să-i uităm pe credincioşii din satele Ceahlău şi Bistricioara, pe călugări şi călugăriţe, pe studenţi și pelerini, care au ajutat și ei cu inimă largă la înălțarea acestui sfânt altar de rugăciune.

Sculpturile și icoanele, clopotul, electrificarea mănăstirii, strănile, veșmintele și vasele liturgice pentru biserică și paraclis, materialele de construcție pentru Casa „Panaghia” și toate cele de care a fost nevoie, fiecare lucru își are ostenitorii lui.

Casa „Panaghia” a Mănăstirii de pe Ceahlău adăpostește paraclisul de iarnă cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, chiliile, bucătăria, trapeza, grupurile sanitare, cămările de alimente şi alte anexe gospodăreşti. Înainte de ridicarea ei, primii călugări ai mănăstirii au viețuit, timp de 14 ani, în bordeie săpate în pământ, asemenea pustnicilor de demult: fără apă în lunile geroase, deseori fără foc, fără pâine, în frig și umezeală, deplin încredințați în mâna lui Dumnezeu. Așa cum sunt și astăzi, căci monahii adevărați au venit la mănăstire pentru Hristos. Și dacă au venit pentru Hristos, atunci toate le rabdă, toate le suferă, toate le nădăjduiesc și nu cad sub povara lipsurilor. Dumnezeu le ajută să stea.

***

Aproape fiecare om care deschide ușa bisericii de pe Ceahlău aduce un dar: făină, ulei, fructe etc. Dar oricât ar aduce, nu poate răsplăti cu nimic ceea ce primește aici: dragoste, liniște, putere și bucurie și acea frumusețe de care sufletul însetează dintotdeauna.De la ferestrele Casei „Panaghia”, unde sunt cazaţi pelerinii, se pot contempla Piatra Ciobanului și stâncile din jur, pe care se zăresc frumoasele capre negre.