Numită iniţial „Frumuşica” – după numele poienei în care a fost zidită –, Mănăstirea Frumoasa a fost întemeiată ca mănăstire de călugări, în toamna anului 1804, de către răzeşul satului Onişcani – Efrem Iurcu (mai apoi schimonahul Eftimie) şi ieromonahii Serafim, Ioanichie şi Macarie de la Mănăstirea Neamţ, ucenici ai Sfântului Paisie Velicicovschi.

Prima atestare documentară a mănăstirii datează cu 10 iunie 1807, când 43 de răzeşi de pe moşia Bravicea au împroprietărit mănăstirea cu pământ.

Stareţul Benedict Lascăr

Din toamna anului 1818, vreme de 32 ani, stăreția Mănăstirii Frumuşica este încredinţată egumenului Benedict. Părintele Benedict găseşte Frumuşica cu 12 fraţi, cu o bisericuţă din lemn şi câteva căsuţe de nuiele în jurul ei, şi o lasă cu o biserică mare din piatră şi chilii împrejmuite cu zid, cu o gospodărie bine aranjată, cu şcoală duhovnicească pentru copiii preoţilor şi cu o bogată bibliotecă.

Sfântul Iosif cel Milostiv

La Mănăstirea Frumoasa şi-a petrecut o parte din copilărie viitorul Mitropolit Iosif Naniescu. Născut la 15 iulie 1818 în satul Răzălăi-Bălți, Ioan Naniescu a rămas orfan de tată de la vârsta de doi ani. În anul 1928, mama lui Ioan – Teodosia –  s-a hotărât să intre în monahism, iar tânărul Ioan a fost încredinţat unui frate al mamei sale – Teofilact, care era ierodiacon la Mănăstirea Frumoasa din Basarabia. Aici, tânărul Ioan a deprins primii paşi în viaţa monahală. În 1831, unchiul său, ierodiaconul Teofilact, a venit la Mănăstirea „Sfântul Spiridon” din Iaşi, de aceea l-a luat lângă sine şi pe tânărul Ioan, nepotul său.

Perioada interbelică

Anii de frământări şi schimbări politice 1917-1918 au avut consecinţe şi asupra vieţii Mănăstirii Frumoasa. După Marea Unire din 1918 s-a înfăptuit reforma agrară, prin care moşia mănăstirii s-a redus considerabil.

În perioada interbelică mănăstirea a fost vizitată de episcopul Visarion Puiu, scriitorul Mihail Sadoveanu, mitropolitul Gurie Grosu şi de alte personalităţi ale timpului.

Din 28 octombrie 1938 Frumoasa a fost reorganizată în mănăstire de maici, iar în cadrul mănăstirii a fost înfiinţată școala pregătitoare pentru Institutul de călugărițe infirmiere din Chişinău.

Perioada comunistă

În mai 1946 puterea sovietică, în comun acord cu episcopul Ieronim al Chişinăului, lichidează mănăstirea care nu-şi putea achita impozitele către stat. Până în 1994, în mănăstire au activat pe rând un orfelinat, o şcoală internat pentru copii surdo-muţi, o colonie-penitenciar pentru minore și o şcoală specială pentru copiii alienaţi mintal.

În perioada sovietică, biserica mare a fost utilizată ca sală de sport, iar biserica de iarnă a fost transformată în club local pentru festivităţi. În 1956, biserica mare a fost semi-demolată şi acoperită cu ardezie, dându-i-se aspect de clădire obişnuită. În 1986, de revelion, a fost distrusă de un incendiu izbucnit de la pomul de Anul Nou.

Reactivarea mănăstirii

În septembrie 1994, Frumoasa a fost reactivată ca mănăstire de călugări de către ieromonahul Vasile Ciobanu (egumen între anii 1994-2000).

Din 27 decembrie 2005, mănăstirea a fost reorganizată în aşezământ monahal pentru maici, sub stăreția maicii Benedicta Mura și sub povățuirea duhovnicească a arhimandritului Ambrozie Munteanu, în prezent Episcop de Neftekamsk şi Birsk.

Astăzi, mănăstirea are o obște de 13 monahii, şase surori de mănăstire, un duhovnic și doi preoţi slujitori.

Date de contact:

Adresă: Mănăstirea de maici „Frumoasa” cu hramul Sfintei Treimi, s. Frumoasa, r. Călăraşi, Republica Moldova

Telefon: +373 244 38 029; +373 068 670 171

E-mail: benedictamf@yahoo.com

Web: www.frumoasa.md

(Foto) Pelerin la Mănăstirea Frumoasa din Basarabia