Scurt istoric

Mănăstirea Pantocrator, situată în județul Teleorman, România, este un loc de o profundă semnificație spirituală și istorică. Înființată în anul 2010, mănăstirea este ocrotită de Sfânta Mironosiță Maria Magdalena, cunoscută pentru devotamentul ei față de Mântuitorul Iisus Hristos și pentru rolul ei esențial în vestirea Învierii Domnului. 

Ocrotită de Sfânta Mironosiță Maria Magdalena

Faptul că mănăstirea este ocrotită de Sfânta Mironosiță Maria Magdalena adaugă o dimensiune specială acestui loc sacru. Sfânta Maria Magdalena, prima vestitoare a Învierii, este un model de devotament și credință pentru toți cei care caută să se apropie de Dumnezeu prin rugăciune și meditație. Protecția ei conferă mănăstirii o atmosferă de har și binecuvântare, oferindu-le pelerinilor un exemplu de smerenie și iubire creștină. Sfânta Maria Magdalena, acest „apostol al apostolilor”, nume dat de Biserică pentru rolul ei, este figura cea mai emblematică legată de momentul cel mai important al creștinismului, și anume, Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. Drept aceea, este desemnată ca fiind uceniță și mironosiță a Mântuitorului, mărturie fiind chiar și troparul sfintei în care se zice: „Lui Hristos, Cel Ce pentru noi S-a născut din Fecioară, Cinstită Maria Magdalena, ai urmat şi ai păzit îndreptările şi legile Lui”, ocupând astfel un loc important în credința creștină.  Drept aceea, sfinții pe care noi în cinstim sunt modele de rugăciune, de asceză și de întărire duhovnicească, căci astfel, toate aceste harisme ale sfântului pe care noi îl cinstim cu evlavie, întărește omul, devenind purtător de Hristos.

Activități culturale și duhovnicești

Mănăstirea Pantocrator nu este doar un loc de rugăciune, ci și un centru de activități culturale și duhovnicești. Aici se organizează numeroase evenimente religioase, conferințe teologice și ateliere de iconografie, care atrag atât tineri, cât și adulți interesați de aprofundarea credinței lor. Tineretul are un loc special în inima mănăstirii, fiind implicat în diverse programe de educație religioasă și activități sociale menite să le întărească credința și să-i formeze ca oameni implicați în comunitate.

O Cale spre Cer

La sfințirea bisericii mari, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Pantelimon de Veria afirma despre Mănăstirea Pantocrator:

S‑a deschis astăzi o cale spre cer, pe care nu se va auzi doar glasul Pantocratorului, așa cum l‑a auzit Sfântul Ioan Teologul în peștera Apocalipsei din Patmos, ci, pe această cale va coborî și harul dumnezeiesc, care îi va sfinți prin Tainele Bisericii pe credincioși. Pe această cale, prin rugăciune, credincioșii se vor putea ridica la cer… Aici este și Ierusalimul cel ceresc, deoarece heruvimii și serafimii se roagă și cântă împreună cu noi… Fiecare mănăstire este o manifestare dumnezeiască în lume, un loc al prezenței și al harului lui Dumnezeu. Este un loc de rugăciune în care monahii nu se roagă doar pentru mântuirea lor, ci și pentru mântuirea tuturor. Este un loc de odihnă sufletească și de înviere duhovnicească.

Aceste cuvinte subliniază profundele adevăruri spirituale care guvernează viața monahală la Pantocrator. Mănăstirea este percepută nu doar ca un refugiu de liniște și rugăciune, ci și ca un veritabil Ierusalim ceresc unde credincioșii se pot conecta cu divinitatea într-un mod direct și profund. Heruvimii și serafimii, simboluri ale prezenței divine, sunt descriși ca rugându-se și cântând alături de credincioși, creând astfel o legătură neîntreruptă între cer și pământ.
De asemenea, am avut marea bucurie de a participa la sfintele slujbe săvârșite în această mănăstire, simțind o mare bucurie sufletească. Părintele Arhimandrit Emilianos Simonopetritul afirma deseori în predicile sale că: „În cursul privegherii, omul se luminează, cugetul i se curăță, gândurile pleacă, mintea îi rămâne singură, și atunci poate să se lărgească, să se înalțe către Dumnezeu, să se bucure de El, să-L iubească, să-L cunoască, pentru că deja este Dumnezeul său, și nu un oarecare Dumnezeu necunoscut”. Acest lucru ne arată cât de importantă este rugăciunea în viața oricărui creștin ortodox.

Pelerinajul meu la Mănăstirea Pantocrator a fost o experiență de profundă însemnătate spirituală. În acest loc sfânt, am simțit cu adevărat prezența divină și am găsit o pace sufletească ce mi-a întărit credința. Activitățile culturale și duhovnicești desfășurate aici, alături de exemplul de viață al monahilor, au fost o sursă de inspirație și îndrumare. Mănăstirea Pantocrator este cu adevărat un loc al prezenței și harului lui Dumnezeu, un loc unde fiecare credincios poate găsi alinare și întărire spirituală.

(Filip-Hristofor Cane)