Trecem pe lângă izvorul Maicii Domnului, în partea de sud a satului Ain Karem, și urcăm ușor panta muntoasă unde se află trei mănăstiri catolice și una ortodoxă. Lăsăm în stânga noastră Mănăstirea Sfântul Vin-cent de Paul și în dreapta Mănăstirea Surorile Sfântului Sion și ne oprim în curtea Mănăstirii catolice a Vizitării Maicii Domnului. Aici se crede, după tradiție, că a venit Maica Domnului în vizită la Sfânta Elisabeta unde a stat trei luni, cum spune Evanghelistul Luca. Este o mănăstire de călugări franciscani. În partea de răsărit a curții se ridică o măreață biserică catolică, cu două alta-re suprapuse. La etaj se face mereu slujbă pentru pelerinii catolici care vor să se cuminece aici. Noi intrăm la demisol. Aici se vede o fântână în mijlocul bisericii și un altar dedicat Maicii Domnului. Ne închinăm și ieșim.

În partea de vest a incintei se vede un lung coridor acoperit, pe care se află scris în 43 de limbi, printre care și în limba română, imnul de laudă al Maicii Domnului: Mărește, suflete al meu, pe Domnul și s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile... (Luca 1, 46-55). Citim textul românesc, ne reculegem, cerem ajutorul Maicii Domnului și al Sfintei Elisabeta, apoi plecăm spre mănăstirea ortodoxă rusă de călugărițe. Doamne, ce bine ar fi dacă creștinele noastre s-ar iubi mai mult și dacă s-ar vizita în numele Tău, ca să se roage și să vorbească cele de folos, iar nu să judece și să clevetească!

Coborâm panta muntoasă, ocolim cele trei mănăstiri catolice, apoi urcăm din nou muntele pe alt drum până la jumătate și dăm de o grădină mare, cu alei de chiparoși, cu tot felul de pomi mediteraneeni – măslini, lămâi, portocali și arbori de piper. În mijlocul acestui parc frumos, foarte bine îngrijit, se află o mănăstire de călugărițe ruse.

Biserica este din secolul trecut. Nu prea mare, simplă, nepictată. Corpurile de chilii sunt răsfirate în această livadă în terase și comunică cu biserica prin mici poteci pietruite. Intrăm să ne închinăm. În interior sunt icoane în ulei, puternic influențate de Renaștere. Două călugărițe „palamarițe” (paraclisiere), îmbrăcate foarte modest, fac curățenie. Una știe puțin românește. Hramul mănăstirii este „Icoana Maicii Domnului din Kazan”. Soborul este format din 50 de călugărițe și doi duhovnici. În biserică se face pravilă și liturghie zilnică, după tradiție. Ieșim și pornim spre poartă. De aici se poate privi foarte bine satul Ain Karem. Este un sat minunat, foarte intim, liniștit, ascuns între Munții Iudeii, care adăpostește cinci mănăstiri și multă pace duhovnicească.

După culmea muntelui, se află un loc pietros și pustiu, numit „Pustiul Sfântului Ioan Botezătorul”. După tradiție se crede că aici ar fi petrecut marele prooroc până la vârsta de 30 de ani, când a plecat la propovăduire în pustiul Iordanului. Tot aici, undeva, se crede că ar fi adormit Sfânta Elisabeta, când pruncul avea doar doi ani, în timp ce Zaharia preotul a fost tăiat de Irod cu sabia în templu. Peste munte, la locul unde a postit Sfântul Ioan Botezătorul, se află o mică mănăstire cu câțiva călugări sihaștri care duc o nevoință foarte aspră, încercând să imite pe dascălul lor.

Ne luăm rămas bun de la locul și patria marelui prooroc, coborâm în centrul satului, luăm autobuzul și ne întoarcem din nou la Ierusalim.

Soarele fierbinte se află la cumpăna amiezii.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 318-320)