Mari sunt aripile milosteniei. Sfâșie văzduhul, trece de lună, lasă în urmă soarele și ajunge în ceruri. Dar nici acolo nu stă. Trece și de ceruri, înconjoară puterile îngerești și se așează în fața tronului Domnului. Ce înseamnă acest lucru? Că, chiar dacă ai multe păcate, milostenia te apără în fața lui Dumnezeu. Nu-ți fie teamă, căci nicio putere nu i se poate împotrivi. Ea ține în mâini un catalog și cere achitarea datoriilor. Pentru că Însuși Hristos a spus: Cel ce face un bine unuia dintre acești foarte mici frați ai Mei, Mie Mi l-a făcut (parafrază la Matei 25, 40). Prin urmare, oricâte păcate ai avea, milostenia ta are mai mare greutate și le ține piept tuturor.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, Editura Egumenița, Galați, 2007, p. 82)