Atunci, Principatele erau ocupate de oştirile austriece, cu ocazia Războiului din Crimeea. Comandantul oştirii austriece din Moldova, care şedea la Iaşi, era generalul Paar. El s-a interesat cu deosebire a avea informaţii sigure despre minunea de la Socola şi a trimis mai întâi pe un colonel român bucovinean din suita sa, pe colonelul Costin, fratele răposatului doctor Costin de la Bârlad.

Acesta a venit la biserică la Socola, în întâia duminică a Postului Mare, în timpul liturghiei, şi s-a aşezat într-o strană la corul stâng, unde a stat cu multă evlavie. După sfârşitul liturghiei, făcând cunoştinţă cu directorul şi cu profesorii, chiar în biserică, a început a întreba despre lăcrimarea sfintei icoane şi care e acea icoană? I s-a spus totul cum s-a petrecut, l-au adus înaintea icoanei Maicii Domnului, i s-au arătat şiroaiele de lacrimi uscate, care se cunoşteau bine pe zugrăveala icoanei de sus până jos.

Colonelul a cerut o lumânare aprinsă, ca să poată studia mai bine icoana pe faţă şi pe dos. A intrat în altar şi s-a uitat la dosul icoanei, unde nu se vedeau decât scânduri netede de tei, legate cu chingi de lemn, în partea de sus corespunzătoare cu capul icoanei, nu se afla nici măcar vreun ciot cât de mic; a cerut să se scoată cu totul icoana din catapeteasmă şi el a observat-o cu de-amănuntul din toate părţile.

După ce icoana s-a pus la loc, colonelul cu lumânarea în mână sta iarăși aţintit la ochii icoanei, când deodată din luminile ochilor se zăriră ca două puncte strălucitoare de briliant, drept din luminile ochilor. Aceasta uimi pe colonel şi el stătu privind, până ce acele puncte strălucitoare crescură ca o linte şi se prefăcură în două şiroaie ce se scurseră în jos. Colonelul se însemnă cu semnul Crucii, sărută sfânta icoană şi zise: „Aceasta este o mare minune. Părinţilor, rugaţi-vă lui Dumnezeu!”.

(Foto) Icoana Maicii Domnului din Catedrala Mitropolitană – de peste 125 de ani protectoare a credincioșilor

(Episcopul Melchisedec Ştefănescu, Tratat despre cinstirea și închinarea icoanelor în Biserica Orthodoxă și despre icoanele făcătoare de minuni din România orthodoxă, București, 1890, pp. 28-41)