După Cina cea de Taină, Hristos și ucenicii Săi s-au retras în Grădina Ghetsimani pentru a se ruga. Acesta este locul în care Mântuitorul S-a rugat cu sudori de sânge, părăsit de ucenicii care adormiseră și tot acesta este și locul în care va fi vândut de Iuda Iscarioteanul, printr-un oximoronic gest al trădării: o sărutare (vicleană) pe obraz.

Ne putem adresa, totuși, o întrebare: poate cineva să transpire sau să plângă cu lacrimi de sânge? Răspunsul este: da! În decursul istoriei, au fost consemnate aproximativ 80 de cazuri, multe dintre ele fiind puse pe seama miracolelor divinităţii, deoarece oamenii care suferă de această afecţiune, plâng cu lacrimi de sânge.

În cartea intitulată „Procesul Mântuitorului” scrisă de pr. prof. univ. dr. Vasile Mihoc, se explică foarte clar acest lucru: Mântuitorul a plâns cu lacrimi de sânge datorită faptului că a trăit în interiorul său niște emoții puternice, un stres fizic și psihologic de nedescris. Știm acest lucru și din cuvintele Lui, consemnate de Sfântul Evanghelist Matei: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești!” și „Întristat este sufletul Meu până la moarte”. Iar în alt loc: „Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a Se întrista şi a Se mâhni”. Din punct de vedere medical, acest fenomen este extrem de rar și misterios și se numește hematidroză; în istoria omenirii se cunosc foarte puține cazuri în care hematidroza a fost consemnată și la alte persoane, așa cum este, de exemplu, cazul regelui francez Charles IX Valois.

Giovanni Papini, în cartea „Storia di Cristo” stipulează un fapt deosebit referitor la picăturile de sânge contopite cu sudoarea: „aceste picături cad pe jos, drept cea dintâi ofrandă a cărnii subjugate. E începutul eliberării, al ușurării de omenescul din el, care-i cea mai mare povară a ispășirii.”

De asemenea, Rev. Dr. Armand Puig i Tàrrech, în „Iisus, un profil biografic”, menționează faptul că sudoarea abundentă este concomitent un semn fizic al angoasei puternice și al intensității cu care se roagă: „scena îngerului care îl întărește pe Iisus o exprimă dramatic; (...) reacția Sa este una de rugăciune mai stăruitoare și mai intensă, încât sudoarea lui părea picături de sânge care picurau pe pământ” (cf. Luca 22, 44).

Ce poate însemna acest lucru? Că Mântuitorul Iisus Hristos a fost Dumnezeu adevărat și Om adevărat, cu toate simțămintele și gândurile specifice unei persoane umane. A fost, este și va rămâne până la sfârșitul veacurilor cea mai cunoscută persoană a tuturor timpurilor, un Dumnezeu-Om care a trăit cu oamenii, printre oameni și S-a jertfit pentru oameni. Totul, din dragoste pentru noi.