Icoana Maicii Domnului de la Bisericani dispare de șapte ori din seiful secretarului de partid
În perioada comunistă, schitul de la Bisericani era în atenția comuniștilor, din pricină că aici se strângeau în fiecare vineri sute de oameni veniți în pelerinaj la iconița Maicii Domnului din stejar. Erau oameni care prin rugăciunile fierbinți de aici își aflaseră izbăvire din boli și din necazuri. Cei care reprezentau puterea au luat iconița și au zăvorât-o în seifuri, când la Bacău, când la Piatra Neamț. Dar de fiecare dată, iconița reapărea la locul său din stejar.
Părintele protosinghel Serafim Mihali, starețul Mănăstirii Bisericani, ne-a împărtășit următoarele:
Povestea un bătrân al locului, Gheorghe Litocaru, care stă mai jos de Paraclisul de astăzi al Mănăstirii Bisericani: „Prin ’67-’68 lucram la acest drum; atunci s-a asfaltat șoseaua ce leagă Piatra Neamț de Bisericani. Eram tânăr și mi-amintesc că într-o dimineață a venit un domn cu un Aro verde. Oamenii știau că acela era secretarul de partid din Piatra Neamț ‒ unul dintre oamenii conducerii județului. Pe noi ne alertase inginerul, că vine secretarul de partid, și să fim atenți, să lucrăm cu sârguință. A venit, în sfârșit. Era cu încă doi. Și a dat poruncă unuia: „Urcă-te și adu-mi icoana din stejar”.
Secretarul de partid s-a încreștinat și a plecat în Țara Sfântă
A pus icoana în mașină și a plecat la vale. A doua zi, când cei care lucrau la drum au venit la muncă, au văzut icoana din nou în stejar. După vreo două trei ore, înainte de prânz, apare din nou aceeași mașină, cu domnul Sechereș – așa-l chema pe secretarul de partid ‒ și când s-a coborât din mașină, a rămas încremenit. N-a scos un cuvânt. S-a uitat la stejar, a văzut că icoana este acolo și, speriat, s-a urcat înapoi în mașină și a plecat pe drumul pe care venise.
Discutau oamenii între ei că el, în ziua în care o luase, a închis icoana în seif. Știrea aceasta s-a aflat imediat. Și a doua zi, când deschisese seiful, nu mai găsise acolo icoana. Și se întreba: cine o fi luat-o, căci cheile erau la dânsul. Spune bătrânul Gheorghe că această istorie s-a întâmplat de șapte ori, fapt ce l-a determinat pe respectivul secretar de partid să se încreștineze și să plece în Țara Sfântă.
