Text și context

Dedicată femeilor mironosițe și curajului lor, pericopa evanghelică de astăzi vine să vorbească despre Răstignirea, Îngroparea și Învierea Mântuitorului. Și despre modul în care cea din urmă a fost descoperită și propovăduită. Căci, a te încredința de realitatea unui eveniment precum cel al Răsăritului Vieții din mormânt, presupune apodictic a nu păstra doar pentru tine acest lucru. A-l împărtăși și altora.

Episodul conține repere de timp și spațiu. Nevoiți să pună trupul în mormânt înainte de venirea sâmbetei, care era una specială, ceata celor care-I vor sta alături pe Golgota va apela la Iosif cel din Arimateea. La rândul lui, acesta va solicita lui Pilat trupul. Odată ce guvernatorul roman se va încredința de realitatea decesului, îi va oferi celui în cauză, personalitate respectabilă altminteri, cele necesare. Ca atare, înfășurat în giulgiu, trupul Mântuitorului se va sălășlui pentru o vreme în mormântul păstrat în stâncă. Spre a ști unde să vină ulterior ca să îndeplinească obiceiurile specifice vremii, Maria Magdalena și Maria, mama lui Iosi, vor privi unde era locul cu pricina. 

Ungerea

Precum am precizat deja, din pricina importanței acelei zile de sâmbătă, femeile nu vor putea îndeplini ritualul atât de important al îmbălsămării trupului Învățătorului odată cu înhumarea. Vor purcede spre a-l împlini dis-de dimineață în ziua următoare. Pe drum, se vor frământa, de bună seamă, cu felurite întrebări. Întrucât piatra era mare și foarte dificil de manevrat, se vor întreba cine le va ajuta să o deplaseze, spre a putea intra în mormânt. Ajunse acolo, vor descoperi că ea fusese deja răsturnată. Vor intra în mormânt și vor găsi aici un tânăr îmbrăcat în alb, șezând. El va fi cel care le va aborda. Probabil, uimirea lor îl va face să exclame: „Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus”, vor fi cuvintele lui.

Speriate, femeile vor face cale întoarsă. Pentru o vreme, nu vor spune nimănui nimic, căci frica va fi cea care va pune stăpânire peste sufletul lor. Una pe care o vor spulbera în curând, atunci când vor constata că prezența aceea insolită, angelică, de bună seamă, venise să le vorbească despre Învierea celui pe care-L considerau mort. Despre biruința vieții asupra morții și recalibrarea existenței omenești însăși. 

În loc de concluzii

Episodul de astăzi vine să ne vorbească despre valori și principii. Despre lucruri precum curajul, pe care-l vedem ilustrat frumos în acțiunea femeilor mironosițe. E drept, îmbălsămarea era mai degrabă un lucru care le privea pe femei. Nu trebuie, însă, uitat faptul, că, în vreme ce ele iau drumul înspre un mormânt pecetluit cu o piatră a cărei greutate depășește cu mult puterile lor, sperând că vor găsi totuși pe cineva milostiv, care să le ajute să o înlăture, spre a putea pătrunde în interiorul grotei care adăpostea trupul, ei stau ascunși de frica iudeilor. Ca atare, momentul care le are în centru vine să ne vorbească despre nevoia de depășire a fricii. De abandonare în grija Lui. Doar astfel vom reuși nu doar să devenim cu adevărat părtași ai unor revelații precum cea de care au ele parte. Îndrăzniți!