Mirul cel mai de preţ este, în primul rând, sufletul omului dreptcredincios şi curăţit de păcate
Evanghelia de astăzi ne învaţă că, pe lângă grija faţă de săraci, trebuie să cinstim şi trupul lui Hristos, care este Biserica, şi locaşul în care comunitatea, trupul tainic al lui Hristos, se roagă.
Chiar dacă cineva nu poate aduce nici un dar la Biserică, totuşi, aduce un mare dar dacă îşi curăţeşte sufletul de păcate şi îl sfinţeşte prin credinţă, rugăciune, împărtăşirea cu Sfintele Taine şi prin faptele bune săvârşite. Acest mir de mare preţ al sufletului creştinului curăţit şi sfinţit se dobândeşte prin toate nevoinţele Postului Mare.
Acest mir de mare preţ, care a devenit Sfântul şi Marele Mir, este folosit pentru sfinţirea Sfintei Mese din Sfântul Altar, deoarece aceasta simbolizează mormântul Mântuitorului. De aceea, la sfinţire se îmbracă în alb aşa cum a fost giulgiul Domnului. Cu Sfântul şi Marele Mir se ung şi Sfintele Antimise care se folosesc la săvârşirea Sfintei Liturghii. Pe acestea se află reprezentată icoana ungerii Mântuitorului înainte de a fi pus în mormânt.
Biserica a învăţat de la Maria, sora lui Lazăr, să arate preţuire mare faţă de Hristos prin folosirea în cultul ei a Sfântului şi Marelui Mir compus din multe aromate scumpe. Acest mir de mare preţ nu intră în concurenţă cu grija faţă de săraci, cum în mod ipocrit sau făţarnic considera Iuda Iscarioteanul şi mulţi alţi după el, şi nici nu intră în conflict cu împodobirea bisericilor ca ofrandă de cinstire adusă Mântuitorului.
Putem spune că mirul de mare preţ este şi simbol al tuturor veşmintelor, vaselor sfinte, picturilor frumoase, bisericilor noi zidite în cinstea şi spre slava lui Hristos. Aceste frumuseţi sau podoabe sunt recunoştinţă sau mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru darurile pe care El le-a oferit.
Intrarea Domnului în Ierusalim este o biruinţă a Sa asupra morţii prietenului său Lazăr, pe care l-a înviat a patra zi din morţi, şi o prevestire a învierii de obşte în ziua de apoi. De asemenea, Intrarea în Ierusalim reprezintă o pregătire pentru biruinţa lui Hristos asupra propriei Sale morţi, căci El nu fuge de moarte, ci în mod liber, de bună voie, merge spre moarte, trece prin moarte şi o biruieşte din interiorul ei prin Înviere.
O altă semnificaţie a acestei sărbători este şi pregătirea Mântuitorului Iisus Hristos pentru a intra după Înviere, biruitor, în Ierusalimul ceresc, în Împărăţia Cerurilor. De ce? Ca să ne pregătească acolo un loc în iubirea Preasfintei Treimi din Împărăţia Preasfintei Treimi.
Sursa: basilica.ro
