Domnul Cel Drept îngăduie să crească și să se pârguiască în această lume binele și răul, iar pe acesta din urmă îndelung îl rabdă, nevrând pierderea păcătoșilor și înmulțind pedeapsa celor nepocăiți și care întrebuințează rău îndelungă-răbdarea Lui. Vrednică de laudă și uimitoare este această îndelungă-răbdare a lui Dumnezeu, rod al iubirii Lui către făpturi. 

Mulțumită acestei îndelungi răbdări, câți păcătoși și păcătoase nu s-au mântuit, care trebuia să piară pe vecie dacă Dumnezeu nu ar fi avut îndelungă-răbdare față de noi, prevăzând întoarcerea și îndreptarea noastră? Proslăvesc aceste însușiri dumnezeiești – harul și îndelunga-răbdare! Câți păcătoși nu s-au mântuit prin ea! Manase, regele Iudeii, acest rege preaticălos, a fost miluit doar mulțumind îndelungii Sale răbdări. Citește rugăciunea de pocăință a lui Manase și deprinde adâncul pocăinței și osândirii de sine, și îndreptează-te!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu. Gânduri despre calea mântuitoare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2009, pp. 93-94)