Naiv este acela care crede că Îi poate urma lui Hristos fără să verse lacrimi! Luaţi o nucă uscată, puneţi-o într-o zdro­bitoare puternică şi veţi vedea că se scurge din ea ulei. Aşa se întâmplă şi cu inima noastră atunci când focul nevăzut al cu­vântului lui Dumnezeu o cuprinde din toate părţile. Chiar dacă inima noastră este învârtoşată din pricina egoismului ei animalic [...], există un Foc capabil să topească şi metalele şi rocile cele mai dure [...]. Numai iubirea cea sfântă poate face să izvorască lacrimi din inima creştinului [...].

Acolo unde nu este iubire, nu sunt nici lacrimi, chiar dacă ne nevoim în asceza cea mai mare, cu meditaţii puternice, posturi îndelungate şi reguli aspre de viaţă. Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, lipsa lacrimilor arată că rugăciunea noastră nu a ajuns nici la primul nivel al urcuşului ei către Dumnezeu. (Arhimandritul Sofronie Saharov, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, pp. 46-51 (în limba rusă) [Arhim. Sofronie Saharov, Vom vedea pe Dumnezeu precum este, traducere din limba rusă de ieromonah Rafail Noica, Bucu­reşti, Sofia, 2005]).

(Ilarion Alfeyev, Mitropolit de Volokolamsk, Taina credinței. Introducere în teologia dogmatică ortodoxă, Editura Doxologia, p. 294)