Natura îşi întocmeşte dispoziţia ei după dispoziţiile omului. Câtă vreme Adam a fost supus lui Dumnezeu, şi natura i-a fost supusă. Când însă el s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, şi natura s-a răzvrătit împotriva omului. Precum o cugetare hotărâtă şi puternică, o dorinţă sau o slăbiciune lucrează asupra întregului organism al omului şi asupra nervilor omului până în vârful lor, tot aşa şi dispoziţia omului, credinţa şi moralitatea sa lucrează asupra întregii naturi din jurul său.

Răutatea omului poate să umple întreaga natură de răutate, iar bunătatea omului poate preface întreaga natură în bunătate.

La români, poporul crede că ploile, seceta, grindina, anii bogaţi ori săraci, sănătatea şi bolile depind de curăţia morală a poporului. Este cea mai veche şi cea mai rodnică credinţă a tuturor popoarelor de pe pământ.

Pentru oamenii curaţi, natura este bună; pentru păcătoşi, ca şi pentru necuraţi, natura este răzbunătoare. Natura este deci oglinda omului. Aşa cum este omul, aşa îl înfăţişează şi natura, prin sine.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Învățături depre bine și rău, traducere de Pr. Teofil Petrescu, Editura Sophia, București, 2006, pp. 47-48)