Putem face făgăduințe lui Dumnezeu, însă trebuie să avem grijă să le putem împlini, altfel vom fi niște mincinoși necinstitori de Dumnezeu.

Iată ce spune Sfântul Maxim Grecul: „A face făgăduinţe Domnului de bunăvoie, în cazul unei mari nenorociri sau din dorinţa de a dobândi ceva foarte folositor, eu cred că acest lucru – care există peste tot în Sfânta Scriptură – este o faptă demnă de laudă, atunci când făgăduinţa este împlinită. Dacă însă este încălcată, adică nu este împlinită propriu-zis, cel care a făcut făgăduinţa se face vinovat înaintea lui Dumnezeu. Căci Sfânta Scriptură spune: Rugaţi-vă şi răsplătiţi Domnului Dumnezeului nostru; toţi cei dimprejurul lui vor aduce daruri” (Psalmi 75, 11).

Şi fericitul Iona s-a rugat în pântecele chitului, zicând: „Iar eu cu glas de laudă şi de mărturisire voi jertfi Ție; câte am făgăduit voi da Ție, Domnului, pentru mântuirea mea” (Iona 2, 10).

Şi dumnezeiescul David, în psalmul 115, spune: „Rugăciunile mele Domnului voi da, înaintea a tot norodului Lui, în curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime” (Psalmi 115, 8-9). Şi preaînţeleptul Solomon: „Mai bine este a nu făgădui, decât a făgădui şi a nu da” (Ecclesiastul 5, 4).

În astfel de situații cred că fiecare trebuie să își cerceteze foarte bine cugetul și să se sfătuiască cu duhovnicul. A face făgăduințe lui Dumnezeu nu înseamnă a încerca să-I „forțezi mâna”. El poate împlini sau nu rugăciunea, indiferent dacă cineva face sau nu face vreo făgăduință.

Așadar se cuvine mare atenție!
Cu gând bun,
Pr. Andrei