Orice necaz, oricum s-ar întâmpla, fie de la oameni, fie de la cel viclean, fie de la fire, totdeauna are închis în el şi câştigul corespunzător. Şi cel ce-l suferă cu răbdare, va primi răsplata. Aici se dă arvuna, iar dincolo răsplata desăvârşită. Aşadar este nevoie de răbdare, precum de sare pentru mâncare. Altă care nu există pentru dobândă. Pentru a ne îmbogăţi, pentru a împărăţi. Această cale ne-a fost scrisă de Hristos. Şi noi toţi câţi îl iubim, datori suntem pentru această dragoste să-l urmăm pe o astfel de cale. Căci doctoriile sunt amare, dar le bem pentru a curăţa sângele şi a însănătoşi trupul. Tot aşa şi cu ispitele şi cu necazurile. Cel ce aşteaptă har de la Dumnezeu, este dator să rabde ispitele şi necazurile de orice fel.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Muntele Athos, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2005, p. 226)